La mare viteza

          Cred ca mai bun titlu nici nu se putea, pentru un articol de început al lui 2004! Caci niciodata în istoria ei multimilenara civilizatia omului nu s-a miscat cu o asemenea viteza..

          Cred ca mai bun titlu nici nu se putea, pentru un articol de început al lui 2004! Caci niciodata în istoria ei multimilenara civilizatia omului nu s-a miscat cu o asemenea viteza…
          Dar chiar despre viteza pura vreau sa va vorbesc, astazi, mai precis despre cea mai importanta realizare a feroviarilor lumii, superba masina franceza numita TGV, adica train grande vitesse – si o fac pentru ca am speranta ca, spre 2010-2015, noi si urmasii nostri vom fi implicati în aceasta minunata aventura.
          Celebrul tren electric de mare viteza (record absolut: 513 km/h!) si-a pornit prima garnitura pe linia (special amenajata) Paris-Lyon, în anul 1981. Apoi: Paris – Saint-Etienne, Paris-Geneva, Paris-Dijon, Paris-Besançon , urmare a uneia dintre cele mai curajoase investitii facuta vreodata de vreun guvern. În 1991, ocolindu-se Parisul, Lyon este legat direct de reteaua ferata ducând spre Atlantic. Apoi: Lille-Paris, si, prin „TGV Méditéranée”, legatura cu Marsilia, în 2001. Bilant actual: 1.200 de legaturi, gratie a 181 gari si un entuziasm al publicului, care se traduce astfel: pentru trasee durând pâna la 2 ore (dar viteza medie de mers este de 300 km/h) TGV-ul este imbatabil, atrage 90% din clientela; pâna la 3 ore de mers, 65%; peste 4 ore avionul este mai puternic, trenului ultra rapid îi ramâne doar 35-40% din piata.
          Între timp, urmare a succesului formidabil din toate punctele de vedere (viteza, comoditate, tehnologie înalta, eficienta comerciala, siguranta – nici un deces, în 22 de ani, un singur accident, acum circa un deceniu, când, datorita faptului ca sub linia ferata se afla o cazemata din al II-lea razboi mondial, deci un spatiu vid, o garnitura TGV a deraiat dar – amanunt extrem de important – locomotiva si vagoanele nu s-au rostogolit ci au ramas vertical, pe roti!). A aparut si competitia straina: ICE, în Germania, Shinkansen, în Japonia, ETR-ul italian, AVE, în Spania. Dar TGV-ul le este, ca întindere, net superior, pur si simplu „botind” harta Frantei, ca în povestirea „Pielea de sagri” a lui Balzac – caci unde în alta parte îsi pot permite locuitorii sa faca naveta de 200-300-400 kilometri, pentru a ajunge la locul de munca?
          Ce va fi mai departe? În primavara lui 2001 seful pilotilor de încercare de la o foarte stimabila companie a condus o „rama” de tren (un tronson) între Calais si Saint-Charles, pe distanta de 1067,2 kilometri si a efectuat operatia în 3 ore si 29 de minute, cu 300 de pasageri la bord. Pasagerul cu numarul 1.000.000.000 (!) se va urca, la un moment insesizabil din cadrul acestui deceniu în care ne aflam, în celebrul tren, urmare a 4.000 de calatori TGV-isti zilnic. S-au cheltuit 15 miliarde euro pentru întreaga infrastructura si 230 milioane euro pentru materialul rulant – cifre ametitoare pentru noi – dar investitia a fost rentabila, pasagerii au returnat cheltuielile si, în plus, au facut din Franta cel mai important ofertant de trenuri de mare viteza din lume.Reteaua TGV s-a latit, în timp, spre Marea Britanie, Italia, Germania, Spania, se va dilata curând, spre Olanda si, se spera, va deveni infrastructura solida a Uniunii Europene spre 2008, când Viena si Budapesta vor fi legate de Paris, Madrid, Köln, Lisabona. Mai târziu, poate, de Stockholm si Helsinki. Dar visul feroviarilor francezi de înalta viteza este o calatorie TGV-ista pe traseul Paris-Moscova, într-o singura noapte!
          Si atunci, ma întreb, de ce nu ne-am bate si noi, românii, pentru o viitoare linie de TGV, care sa ne lege de Paris, prin München, Viena si Budapesta si sa plece de la noi spre alte doua metropole ale U.E., Atena si Istanbul? Un vis de iarna? Nu, un exemplu de pragmatism politic, pentru colosul datator de speranta care va fi Uniunea Europeana din 2015-2020, cu adevarat Confederatie a Statelor Unite ale Europei.