Desi protejate legal din 1975, prin Conventia privind Comertul International cu Specii Periclitate, aceste feline patate sunt ucise in continuare pentru blana care valoreaza o avere, chiar daca din 2012 vanatoarea lor este interzisa. Este ultima mare felina catalogata de lumea stiintifica. Prima mentiune si imagine a Leopardului zapezilor (Uncia, uncia) au fost facute in anul 1761 de catre Georges Louis de Buffon insa, prima descriere stiintifica s-a inregistrat in anul 1775 de catre medicul si naturalistul german Johann Christian Daniel von Schreber care a studiat cateva exemplare din Muntii Kopet Dag.
Geneza „printului inaltimilor”
Considerat multa vreme de majoritatea zoologilor ca un reprezentant al familiei Pantherinae, alaturi de tigru, leu, jaguar, totusi, leopardul zapezilor prezinta unele particularitati morfologice care i-au facut pe oamenii de stiinta sa cerceteze mai atent acest animal, supranumit „printul inaltimilor”. Dupa o seama de studii, cercetatorii au aflat ca, spre deosebire de marile feline amintite anterior, „leopardul care iti fura sufletul”, dupa cum il numesc bastinasii, traitor in tinuturile inalte ale Asiei Centrale, Tibetului si Himalayei, nu rage si nici nu maraie. Cauza ar fi lipsa unui organ ce le permite marilor feline sa emita ragete si maraituri specifice. Insa, surpriza mare pentru cercetatori a fost cand in urma studierii ADN-ului acestui pradator, au descoperit ca ruda cea mai apropiata nu este leopardul comun, raspandit in Africa si Asia, dupa cum se credea, ci… tigrul.
Unic printre zapezi
Feline solide, cu picioare scurte, adaptate alergatului si deplasarii pe terenuri accidentate si abrupte (traieste la altitudini cuprinse intre 3.350-6.700 m), leoparzii zapezilor au o nota caracteristica: coada, extrem de lunga si groasa care atinge 75-90% din lungimea corpului felinei (corpul lor masoara 1,3 m de la nas la baza cozii). Leopardul zapezilor o foloseste uneori, ca sa trimita semnale catre intalnirile de socializare sau si-o infasoara partial in jurul corpului, ca pe un fular, cand isi face culcus pe vreme rea si pe care o foloseste ca balansoar in timpul sariturilor peste stanci. Coloritul si blana lor sunt unice in lumea felinelor. O specie cu un temperament foarte „timid”, ce traieste in locuri inaccesibile, leopardul zapezilor este foarte greu de studiat, fotografiat sau filmat. Dar…
Premiera in studierea puilor acestei specii
Recent, biologii organizatiei Panthera (de ocrotire a felinelor salbatice) impreuna cu cei de la Snow Leopard Trust au reusit sa descopere in Mongolia doua vizuini ale unor leoparzi ai zapezilor, filmand in premiera, cum o mama isi ingrijea puii. Entuziasmat de aceasta performanta, dr. Tom McCarthy, director executiv al programului Leopardul de Zapada al organizatiei Panthera, declara: „Am petrecut multi ani incercand sa aflam cand si unde fata leoparzii de zapada, cat de mari sunt puii lor la nastere si numarul lor, precum si statistica supravietuirii. Este unul din momentele exceptionale in eforturile de conservare naturala cand, dupa ani de studii, avem sansa rara de a vedea viata unui animal care are nevoie de ajutorul nostru pentru a supravietui in lumea de astazi”. Supranumiti si „fantomele de munte ale Asiei”, leoparzii zapezilor raman o mare necunoscuta pentru biologi. Majoritatea informatiilor de pana acum proveneau din studierea exemplarelor aflate in gradinile zoologice.
Tot pentru prima oara, in luna octombrie anul 2013, au fost date publicitatii fotografiile a doi leoparzi de zapada, surprinse cu camere foto instalate pe lantul muntos Chikhacheva din Rusia si Mongolia. Amenintati cu disparitia, in salbaticie au mai ramas, dupa cum sustin specialistii, mai putin de 6000 de exemplare, desi la prima vedere ar parea imposibil, tinand cont ca traiesc in locuri greu accesibile si neospitaliere pentru om, aceste feline „care-ti fura inima” cu frumusetea si maiestuozitatea lor, venerate de samani pentru spiritul lor calauzitor, vor supravietui si in viitor, ca o podoaba suprema celor mai salbatice tinuturi muntoase ale lumii.
IOANA FLORIA
Comentarii