MARIAN NISTOR, muzician

           – Domnule Marian Nistor, faceti parte dintr-o generatie de muzicieni care n-a facut rabat calitatii. Timp de câteva decenii, formatia Savoy a fost un important punct de reper în muzica usoara româneasca.

           – Domnule Marian Nistor, faceti parte dintr-o generatie de muzicieni care n-a facut rabat calitatii. Timp de câteva decenii, formatia Savoy a fost un important punct de reper în muzica usoara româneasca. Cum sunteti perceput acum?
          
           – Muzica mea e perceputa ca si în anii precedenti, ca si în secolul trecut, pentru ca exista acele generatii care ne-au purtat mai departe si pe care nu le-am dezamagit. Mi-am respectat si îmi respect stilul, un stil inconfundabil pe care mi l-am „formulat” prin ani de munca sustinuta.
          
           – Noile valuri de muzica împrumutata de pe alte meleaguri provoaca intense controverse. De cele mai multe ori linia melodica e simpla iar textele exasperant de banale. Uneori cu o gramatica imposibila. Cum priviti acest „paradox” muzical?
          
           – Cred ca este o moda, efemera evident, dar din toate aceste „banalitati” ceva va ramâne. Chiar si la începuturile generatiei noastre au aparut miscari muzicale modeste care n-au rezistat probei timpului. Cine are valoare ramâne.
          
           – Aveti foarte multi prieteni. Dar si dusmani. Ati afirmat acest lucru în câteva rânduri.
          
           – E bine sa ai dusmani, ma refer la cei din breasla, pentru ca pulsul lor „negativ” e, în ceea ce ma priveste, o reactie de invidie. Ei nu apar în jurul nonvalorilor. Oricum, atâta vreme cât interesele noastre muzicale sunt comune si suntem benefici profesional nu pot decât sa spun: Traiasca dusmanii!
          
           – Ce înseamna colaborarea cu sotia dv., doamna Dorina Paraschiv?
          
           – De trei ani lucram împreuna. Dorina are o voce cu un timbru special, e foarte meticuloasa în profesie si s-a mulat excelent pe ceea ce scriu eu. Am facut un dublu CD care se numeste „Cântec românesc”, o caseta (si un CD) intitulata „Un om si-un câine”. Ne simtim minunat împreuna în aceasta profesie, muzica, pe care o consider un gerovital al sufletului.
          
           – Sunteti un familist si un artist împlinit?
          
           – Marturisesc ca da.
          
           – Totusi, ce n-ati reusit sa realizati pâna acum?
          
           – N-am reusit sa fac muzica de film. Cred ca am vocatie pentru acest gen. O muzica de film care sa ramâna. Nu e însa timpul pierdut.