Numita regina tesaturilor, matasea a cucerit prin eleganta sa oameni de tot felul, de la familiile regale pana la oamenii de rand. Designerul de moda al reginei britanice, Norman Hartnell, a creat rochiile de nunta din matase atat pentru Elisabeta a II-a cat si pentru sora sa, printesa Margaret. Potrivit lui Confucius, istoria matasii naturale incepe pe la 2640 i.Hr. Una din legendele vremii spune ca imparateasa Si-Ling-Schi ar fi descoperit, din intamplare ca, pusi in apa clocotita, coconii viermilor de matase se desfaceau in fire. Ea ar fi introdus pentru prima oara cresterea viermilor de matase, cultivarea duzilor si depanarea matasii pe mosoare.
Legenda si istorie
O alta legenda ne aduce in prim-plan o printesa care ar fi observat viata viermilor de matase, iar din acel moment, chinezii ar fi descoperit ritmul de viata al acestora si, pentru 3000 de ani, au pastrat cu strasnicie secretul. Monopolul chinezilor a fost atat de bine protejat incat romanii ignorau complet originea animala a matasii. Cercetatorii istorici au descoperit articole confectionate din matase naturala carora li se atribuie o vechime de peste 4700 de ani. Dupa parerea dr. Ing. Paul Rochas, matasea naturala a existat inaintea aparitiei omului si chiar a oilor. Aceasta ipoteza a omului de stiinta amintit se bazeaza pe faptul ca fluturele de matase de dud, din specia Bombyx mori, face parte din marea clasa a insectelor ce-si au originea in timpuri preistorice.
In Antichitate, grecii si romanii foloseau matasea naturala, mai ales pentru articole de imbracaminte destinate imparatilor si nobililor, insa aceasta provenea tot din tarile Asiei si era platita cu greutatea ei in aur, fara a i se cunoaste originea. Treptat, secretul s-a raspandit, la inceput in Japonia, India, Persia si ceva mai tarziu in Imperiul Roman. In secolul al XII-lea, cresterea viermelui de matase a fost introdusa in Palermo, apoi in Provence (secolul al XVI-lea).
Obtinerea firului de borangic
Viermele de matase (Bombyx mori) spre sfarsitul vietii se inchide intr-o constructie numita gogoasa iar firul de matase (borangicul) este secretat de acesta prin cavitatea bucala si depus fara intrerupere in mai multe straturi. Cu cat invelisul este mai dens, cu atat gogoasa contine mai multa matase. Firul produs in doua zile si doua nopti de viermele de matase are lungimea de 1500 m. Depanarea firului de pe gogoasa este astazi o operatiune automatizata. Culoarea matasii crude variaza de la alb, la galben sau verzui auriu, fiind cea mai lucioasa fibra textila naturala. Luciul sau poate fi accentuat prin prelucrare. Firul de borangic poate fi vopsit si inainte si dupa ce a fost tesut. In secolul al VII-lea, arabii, cucerindu-i pe persani, au pus mana pe industria lor de matase, ceea ce a dus la raspandirea sericiculturii (cresterea viermilor de matase) si a tesaturilor de matase in Africa, Sicilia si Spania.
O adevarata revolutie in tehnica tesatoriei s-a produs cand, in 1804, Jacquard a perfectionat metoda producerii tesaturilor cu model, folosind cartele perforate. Desi cea mai mare parte a matasurilor se obtin in China si India, creatorii de moda din Italia si Franta inca detin suprematia prin creatiile din matase.
Matasea nu are rival
Primul fir sintetic a fost brevetat de Hilaire Bernigaund de Chardonnet in 1884: matasea artificiala sau matasea Chardonnet. Cercetarile omului de stiinta au inceput atunci cand in urma unei epidemii, cresterea viermilor de matase nu mai era posibila. Cum acestia isi creeaza coconul din celuloza aflata in frunzele de dud, Chardonnet avut ideea de a folosi o solutie de nitroceluloza, recent descoperita. Hainele confectionate din aceasta tesatura artificiala erau usor inflamabile, drept care, a fost denumita, cu umor malitios, "matasea soacrei". Cu toate aceste descoperiri, matasea naturala nu are rival. Dupa cum preciza si custodele Muzeului Matasii din Yokohama (Japonia), "in pofida progreselor stiintifice de azi, matasea nu a putut fi sintetizata. Cunoastem totul despre ea: de la formula ei moleculara la structura. Totusi nu o putem copia. Asta numesc eu misterul matasii". Fascinatia acestei tesaturi ramane o atractie pana in zilele noastre.
IOANA FLORIA
Comentarii