Înainte si dupa „Hubble”

          Am pus ghilimelele ca sa se înteleaga ca nu despre Edwin Hubble, astronomul, vorbim ci despre mirobolantul artefact celest care se învârte de mai bine de 14 ani (!) în jurul Pamântului, spion al nostru în batalia cu secretele stelelor. Lansat în deceniul IX al secolului trecut, telescopul „Hubble” a stat o vreme degeaba pe orbita, constructorii lui nascându-l.

          Am pus ghilimelele ca sa se înteleaga ca nu despre Edwin Hubble, astronomul, vorbim ci despre mirobolantul artefact celest care se învârte de mai bine de 14 ani (!) în jurul Pamântului, spion al nostru în batalia cu secretele stelelor. Lansat în deceniul IX al secolului trecut, telescopul „Hubble” a stat o vreme degeaba pe orbita, constructorii lui nascându-l… chior, datorita unei nepotriviri de lentile. Ca sa-l faca sa functioneze, astronomii trebuiau sa-l repare. Or, ca sa-l repare trebuiau sa se urce la el. Ceea ce, datorita groaznicului accident al navetei „Chalenger” nu s-a putut face, pentru o vreme. Când însa zborurile au fost reluate, astronomii-mecanici l-au vizitat pe „Hubble” în orbita, în mai 1990, i-au strâns suruburile, i-au adus corecturile necesare iar telescopul ceresc s-a pus pe treaba, tezaurul de cunoastere al lui Homo Sapiens privind cosmosul îmbogatindu-se dramatic si continuând, zi de zi, sa-si umple sipetele cu comori de care oamenii viitorului vor sti sa profite. Performantelor lui „Hubble” (oglinda cu diametrul de 2,40 metri, costul total al instalarii: 1,5 miliarde dolari!) li s-au adaugat însa rapid, cele ale altor telescoape montate – îmi vine sa spun: cu frenezie – de astronomi. Dar ele sunt, toate, terestre, caci inginerii au pus la punct noi tehnologii optice iar astronomii au gasit, pentru instalare, platouri muntoase, în regiuni uscate, astfel ca luminile oraselor, praful, poluarea si norii sa nu mai împiedice munca privitorilor la stele.
          Astfel a aparut, în mai 1993, Observatorul cu dublu telescop Keck I si II, din Hawai, în care doua oglinzi flexibile (cu diametrul, fiecare, de 9,60 metri) anuleaza distorsiunile provocate de atmosfera în imaginile receptate. „Keck” este un miracol de inginerie, caci definitia imaginii este de 35 de ori mai buna decât cea a celestului „Hubble” iar pretul total al masinariei, cu instalare cu tot, a fost de doar 200 milioane de dolari!
          Anul 1993 a fost cel mai bogat în „recolta” de telescoape. În ianuarie a acelui an japonezii l-au instalat pe „Subaru”, tot în Hawai (diametrul oglinzii: 8,235 m, acuitate de 3,5 ori mai buna decât a lui „Hubble”, cost: 300 milioane dolari).
          În aprilie a intrat în functiune VLT (Very Large Telescope) pe un platou desert din Chile, cu un sistem mobil de oglinzi cu diametrul de 4 x 8,235 m, mult mai „perspicace” decât „Hubble” – de aproape 60 de ori (!) -, costând 500 milioane dolari. În iunie, „Gemini North” a fost instalat în Hawai – puritatea si transparenta aerului îi ademeneste acolo pe astronomi – un telescop cu oglinda de 8,0825 m, acuitate buna (de 3,4 ori mai buna decât „Hubble”) si la un pret – uimitor de mic, 92 milioane dolari. Probabil pretul a facut ca o instalatie asemanatoare sa fie montata în iunie 2001 în Chile, telescopul numindu-se „Gemini South”. „Hubble” si telescoapele terestre traiesc însa în pace, în lumea astronomiei, împartindu-si sarcinile: caci daca VLT si celelalte „pamântene” din Chile si Hawai „vad” mai bine lumina stelelor, nebuloaselor, galaxiilor, doar „Hubble” stie sa citeasca radiatiile în infrarosu si ultraviolet.
          De aceea si viitorul acestor observatoare este… bidirectional. Adica: se pregateste darea în functiune a lui „Large Binocular Telescope” în Arizona, în ianuarie 2005 (diametru 8,235 m, de 3,5 ori acuitatea lui „Hubble”, la pretul de 100 milioane dolari) dar si a lui „James Webb Space Telescope” – celest, dupa cum îl arata numele – care va prelua sarcinile lui „Hubble” în 2011, atunci când aceasta minunata unealta va fi iesit la pensie, dupa mai bine de doua decenii de viata activa în cosmos si va deveni, poate, prima piesa a unui muzeu cosmic orbital, alaturi de alte artefacte pe care inginerii cosmici ai zilelor noastre le vor socoti reprezentative pentru curajul speciei umane.