Pamântul gol pe dinauntru

           Nu o singura data si de destul de multa vreme se vorbeste despre posibilitatea unui „Pamânt gol”. Publicarea cartii „Un zbor spre tara de dincolo de Polul Nord.

           Nu o singura data si de destul de multa vreme se vorbeste despre posibilitatea unui „Pamânt gol”. Publicarea cartii „Un zbor spre tara de dincolo de Polul Nord. Jurnalul disparut al Amiralului Richard E. Byrd” nu a facut decât sa reactualizeze aceste preocupari. Evident ca nu toata lumea are acelasi punct de vedere, argumentul cel mai des invocat împotriva acestei ipoteze fiind unul multiplu: daca ar fi fost asa, faptul ca Pamântul este gol ar fi fost descoperit de multa vreme; expeditiile din ultimul secol la ambii poli nu au evidentiat nici un fel de „activitate OZN” si nici prezenta vreunor „gauri” la Polul Sud; în fine, ceea ce noi numim Polul Nord… pluteste pe apa, undeva sub povara tonelor de gheturi eterne! Replicile si încercarile de justificare si consolidare a ipotezei sunt la fel de numeroase: Pamântul ar fi de fapt un „tor”, un corp geometric mult mai sofisticat decât „simpla si banala” sfera pe care i-o atribuim noi (desi torul este o forma geometrica simplu de imaginat – este obisnuitul covrig simplu); cei doi poli ar fi cele doua „intrari”, mai precis spus, reflexia acestora în lumea noastra fizica obisnuita; în fine, contextul în care ideea de Pamânt gol pare a fi cel mai usor de imaginat este cel al calatoriilor astrale, în care existenta unor planuri interioare, non-fizice sau semi-fizice, capabile sa adaposteasca propriile lor forme de viata si comunitati colective, nu este cu nimic neobisnuita. Ar putea foarte bine exista o alta dimensiune a lumii (a patra? a cincea? a câta?) în care sa existe si fiinte semi-fizice, cu o structura mai subtila decât a noastra, dar perfect capabile sa supravietuiasca în interiorul materiei. Ar putea foarte bine sa existe o întreaga lume în jurul nostru, în aceasta alta dimensiune, si noi sa nu avem acces la ea. Pentru ca doar foarte putine din fiintele care o locuiesc sunt fizice, asemanatoare noua… Au existat, sau exista în continuare contacte directe cu aceasta „a doua lume” a Terrei? A fost Amiralul Byrd unul din privilegiatii care au avut acces la aceasta civilizatie paralela, atât de dezvoltata în comparatie cu a noastra? În Jurnalul sau pierdut si regasit, Amiralul Byrd relateaza prima sa întâlnire cu un reprezentant al lumii subterane în care a patruns în timpul celebrului, contestatului si, oricum, atât de straniului zbor polar. Observat de fiintele lumii subterane, el a fost condus în fata unuia din înteleptii lumii de sub noi. Iata-i propria relatare: „«Îti urez bun venit pe domeniile noastre, domnule Amiral». Am vazut un om cu trasaturi delicate si cu fata brazdata de trecerea timpului. Este asezat la o masa lunga. Îmi face semn sa ma asez pe unul din scaune. Dupa ce m-am asezat, îsi împreuneaza degetele si zîmbeste. Vorbeste din nou, cu un ton blând, si îmi transmite urmatoarele: «V-am permis sa intrati aici pentru ca sunteti un caracter nobil si bine cunoscut în lumea de la suprafata, Domnule Amiral»…”