Pe urmele miticelor Amazoane

URNE FUNERARE Despre populatia Maraca nu se stie mare lucru..
URNE FUNERARE Despre populatia Maraca nu se stie mare lucru….
          
           Una dintre probele care ar valida aceasta ipoteza o constituie colierul din margele de sticla care însotea urna funerara depusa în 1896 la muzeul Goeldi din Belem, ipoteza bazata pe relatarea unui istoric francez care a efectuat o calatorie pe teritoriul Braziliei, în 1578, în care se mentioneaza faptul ca europenii aveau obiceiul de a oferi indienilor margele de sticla colorata sau alba. Unul din misterele legate de urnele funerare îl constituie faptul ca acestea nu se îngropau, asa cum se întâmpla în cea mai mare parte a culturilor, ci erau depuse în grote. Tribul Maraca era probabil preocupat de ideea de a mentine o punte de legatura, o relatie între lumea celor vii si cea a celor morti. Ceea ce i-a stupefiat pur si simplu pe cercetatori a fost tratamentul pe care indigenii l-au aplicat cadavrelor înainte ca osemintele sa fie depuse în urne. Acestea erau asezate, fara exceptie, într-o anumita ordine (oasele lungi în partea dreapta, oasele bazinului în partea din spate peste care erau depuse oasele mici iar deasupra, craniul) si nu prezentau nici o urma de raclaj. Se presupune ca decedatii erau înecati pentru a fi devorati de pestii carnivori, dupa care oasele erau aranjate în urne. Un alt semn de întrebare îl constituie scaunul, mica banca pe care erau asezate personajele, un apanaj al samanilor si al sefilor de trib. În credinta popoarelor amazoniene, banca are o functie magica ce confera judecata, luciditate si puteri supraomenesti celor alesi. Se considera ca o persoana fara judecata e cea care nu are scaun, o zicala care se apropie în mod curios de cea româneasca („Nu are scaun la cap”). Cei privilegiati de aceasta „pozitie” nu erau doar barbatii, ci si femeile. Primii exploratori ai Amazoniei par sa confirme acest lucru. Cronicile atesta faptul ca spaniolii s-au confruntat într-o mare batalie în 1542, cu femeile razboinice, la confluenta Amazonului cu Rio Trombetas, pe care le-au numit Amazoane, denumire atestata de Homer si Herodot în secolului 8 si 4 î.Ch. În anul 1542 Francisco de Orellana a fost trimis împreuna cu 48 de luptatori de catre cuceritorul statului Peru, Francisco Pizarro, sa exploreze Amazonul. În timpul expeditiei a avut loc marea batalie cu razboinicele amazoniene înarmate cu arcuri si sageti. Despre locul si rolul femeilor în societate exista o serie de relatari în cronicile acelor timpuri. Una dintre ele se refera la printesa Moacara, conducatoarea triburilor Tapajos. Ce se întâmpla însa cu misterioasele urne funerare din regiunea Igarape do Lago? Deocamdata, majoritatea zac în grotele în care au fost descoperite pentru ca membrii expeditiei de anul trecut nu au avut posibilitatea sa le transporte pe toate. Ei se vor reîntoarce însa în acest an pentru a recupera întreaga comoara. Bineînteles ca exista pericolul de a fi furate. Membrii expeditiei si lumea stiintifica interesata de aceste figuri enigmatice spera ca hotii nu se vor hazarda însa pe un drum atât de periculos si de greu accesibil. Se asteapta ca expertii sa se pronunte asupra epocii în care misterioasele urne funerare au fost realizate, apelând la tehnicile actuale de datare cu carbon 14.