Bulimia o suferinta fizica si psihica

MÂNCARE! Bulimia a devenit un subiect de mare interes pentru numerosi cercetatori, în special în ultimul deceniu când i s-a recunoscut, totodata, statutul de boala.
          
          Expresia unei tulburari psihice
          
           Specialistii definesc bulimia ca pe o dereglare alimentara cauzata în special de probleme psihologice.
MÂNCARE! Bulimia a devenit un subiect de mare interes pentru numerosi cercetatori, în special în ultimul deceniu când i s-a recunoscut, totodata, statutul de boala.
          
          Expresia unei tulburari psihice
          
           Specialistii definesc bulimia ca pe o dereglare alimentara cauzata în special de probleme psihologice. De precizat ca, în general, persoanele care devin bulimice nu fac parte dintre cele cu tendinta spre îngrasare, au o greutate normala sau sub normal. Expresie a unei tulburari psihice, bulimia se poate manifesta prin trei tipuri de simptome: 1. Criza bulimica: bolnavul manânca la o singura masa cantitati enorme de mâncare, având impresia ca totusi nu se satura. Aceasta criza bulimica poate dura de la zece minute pâna la câteva ore. 2. Faza „compensatiei”: bolnavul încearca prin toate mijloacele sa evite cresterea în greutate, în ciuda crizelor de foame nestapânita. Pentru aceasta recurge la metode de eliminare fortata din organism a alimentelor pe care le-a ingurgitat: îsi declanseaza fortat stari de voma, apeleaza la laxative si diuretice. În ciuda crizelor de bulimie, îsi pot impune ca mai multe zile sa nu se apropie de mâncare, sa tina „post negru”, dupa care cedeaza presiunii psihice si se napustesc din nou, cu mai multa înversunare, asupra consumului excesiv de alimente, inducând organismului dereglari din ce în ce mai mari. 3. Fixatie asupra siluetei. Ca si anorexicii (persoanele care refuza sa se hraneasca), au obsesia greutatii corporale, supusa unor modificari rapide si evidente.
          
          Ce declanseaza boala?
          
           Exista mai multi factori responsabili: sociali, biologici si psihologici. În ceea ce priveste factorii sociali, s-a constatat ca bulimia atinge în special femeile tinere din tarile dezvoltate (cu nivel de trai ridicat), unde, paradoxal, imaginea femeii ideale ca înfatisare fizica este legata neconditionat de silueta filiforma. Printre factorii biologici boala se întâlneste îndeosebi la persoanele cu temperament depresiv sau impulsiv. Legat de factorii psihologici, specialistii au constatat ca tulburarile privind bulimia se instaleaza în perioada adolescentei (în jurul vârstei de 18 ani), când tinerii se desprind de parinti pentru a-si croi un drum propriu, dar constient sau nu, resimt lipsa unor repere si valori morale dupa care sa se ghideze. Tinerele fete bulimice sufera de grave probleme de încredere în sine, manifestând o totala lipsa de stima fata de propria lor persoana. Statisticile demonstreaza ca boala este mult mai frecventa la femei (raportul este de 10 femei bulimice la 1 barbat).
          
          Cale sigura spre handicap
          
           O data instalata, boala netratata are un singur sens: cel ce duce spre cronicizare, cu o agravare progresiva a tulburarilor de comportament alimentar si psihic; dependenta de mâncare în exces este similara cu dependenta fata de orice alt drog. Treptat, tulburarea devine handicapanta, cu repercusiuni asupra tuturor celorlalte activitati (scoala, obligatii sociale, profesionale etc.), pe fondul unei saraciri a propriului bagaj afectiv si al interesului pentru pastrarea relatiilor cu lumea înconjuratoare. În cazurile grave de bulimie dezvoltata pe un teren depresiv, riscul tentativelor de sinucidere este major.
          
          Tratament complex
          
           Cum se abordeaza în prezent rezolvarea bulimiei? Prin asocierea mai multor tipuri de tratament:
          1.Tratamente de psihoterapie.
          2.Tehnici de terapie cognitivo-comportamentala, destinate reînvatarii unei alimentatii corecte, normale.
          3.Tratamente medicale menite sa vindece tulburarile psihice legate de dereglarile alimentare.
          4. În cazurile în care bulimia se însoteste de o depresie accentuata, tratamente cu antidepresive. Evident, cercetarile pe aceasta tema continua, în ideea punerii la punct a unor tratamente tintite, specifice, atât pe plan farmacologic cât si comportamental. Efectuat pe un lot format din 534 de bolnavi, studiul international la care ne-am referit, realizat sub patronajul Retelei de cercetari clinice INSERM (Franta), s-a soldat cu vindecari la 30% din numarul total al pacientilor, ameliorari la un segment de alt 30% si situatie stationara la restul.