Inventata inca din Antichitate si aparuta, cam in aceeasi perioada, in Egipt, Sumer, Asiria si Persia, peruca a fost ridicata la rangul de accesoriu nelipsit din imaginea femeilor si barbatilor proveniti din inalta societate. Femeile din Palestina antica, inaintea casatoriei isi radeau parul de pe cap, confectionand-si din el o peruca pe care o purtau dupa cununie, obicei care facea parte din complicatul ceremonial al nuntii si care, dupa cum sustin specialistii, s-a pastrat pana in zilele noastre. Barbatii asirieni foloseau perucile, in special, la anumite ceremonialuri religioase. De asemenea, ei preferau barbile false, colorate in diferite nuante.
Ritual la asirieni, „ascunzatoarea” paduchilor la egipteni
La egipteni, folosirea perucilor avea, cu totul alt scop. Consultantul englez Joanne Fletcher de la Fundatia de Bioantropologie din Marea Britanie, examinand mostre de par provenite din Egipt, a descoperit in nisipul din orasul Hierankopulos, cel mai vechi paduche, dar si cea mai „batrana” peruca realizata de egipteni, mostre ce datau din anul 3500 i.Hr. El precizeaza ca perucile erau purtate de egiptenii bogati, de regine si persoane din suita lor, pentru a nu iesi la vedere… paduchii. Perucile erau tratate cu diferite uleiuri vegetale si animale, devenind foarte rezistente fiind, in acelasi timp, parfumate cu esente deosebite, dar mai ales cea obtinuta din scortisoara.
Ignorare si revigorare
De pe la sfarsitul Antichitatii si pana la inceputul Evului Mediu mijlociu, acest accesoriu a intrat intr-o perioada de dizgratie, ba chiar era tratata cu indiferenta, fiind de preferat parul natural. Odata cu Renasterea insa, cei ce vor da tonul revenirii perucii in moda vor fi tot cei din inalta societate care doreau sa-si ascunda unele defecte fizice, sau, in cazul femeilor, pentru a-si schimba nuanta parului cat mai des.
De pilda, in Anglia, femeile purtau peruci roscate din respect pentru regina Elisabeta (aceasta detinea peste 80 de peruci a caror culoare imitau parul sau natural care era roscat). Alte regine preocupate de moda perucilor au fost Regina Mary a Scotiei, despre care se spune ca pe timpul detentiei in Anglia isi schimba peruca zilnic sau Marguerite de Valois care ar fi tinut la curte doar sclave blonde pentru a le tunde parul si a-si face peruci. Adorata in epoca renascentista, utilizarea ei a atins apogeul in secolul al XVII-lea cand francezii au redescoperit-o. Astfel regele Ludovic al XIV-lea, fiind atins de calvitie inca din tinerete, a introdus la Curtea Frantei, purtarea obligatorie a perucii. Printr-un decret dat de monarh au fost stabilite rangurile nobiliare ce aveau dreptul sa poarte acest accesoriu capilar, ba mai mult, atat femeile cat si barbatii, trebuiau sa aiba in garderoba peruci pentru serviciu, pentru serbari festive si chiar pentru intalniri… amoroase.
Dupa revolutia franceza, perucile isi pierd iarasi din importanta, devenind desuete fiind asociate cu excesele si decadenta aristocratiei. Peruca nu mai aduce prestigiu social, ca pana atunci, ci mai degraba inseamna un artificiu folosit de artisti sau o proteza medicala.
Mozart fara celebra peruca alba pudrata
In majoritatea portretelor, 14 la numar, celebrul compozitor a fost pictat purtand o peruca alba, pudrata. Nu demult insa, dailymail.co.uk facea cunoscut publicului ca a fost descoperit un mic portret ce dateaza din secolul al XVIII-lea, care, chiar daca a starnit controverse printre specialisti, a fost identificat ca apartinand lui Wolfgang Amadeus Mozart, unde acesta apare fara peruca. Autorul tabloului inca nu e cunoscut.
IOANA FLORIA
Comentarii