„Si atunci Dumnezeu a creat… amanta!”

          Când Victor Hugo face o astfel de afirmatie, trebuie sa-i dam toata atentia. Casatorit pe viata cu Adèle Fouchet, „inventatorul” lui Jean Valjean a avut-o drept amanta oficiala , timp de decenii, pe actrita fara roluri, Juliette Drouet.

          Când Victor Hugo face o astfel de afirmatie, trebuie sa-i dam toata atentia. Casatorit pe viata cu Adèle Fouchet, „inventatorul” lui Jean Valjean a avut-o drept amanta oficiala , timp de decenii, pe actrita fara roluri, Juliette Drouet. Dar acest romantic incurabil care, dupa Napoleon „Cornaparte”, a durat monumentul numit menaj în trei, a suferit de vreo deviatie freudiana? Nicidecum. Istoria umanitatii e caracterizata de un astfel de matriarhat discret dar eficient. De la regii Vechiului Testament si pâna la suveranii chinezi ai antichitatii, de la faraonii Soarelui si Nilului si pâna la cezarii Romei, de la nemuritorii Alexandru Macedon si Ludovic XIV si pâna la efemerii J.F. Kennedy si François Mitterand, barbatii de rang înalt (si nu numai) au institutionalizat, contrar Decalogului si familiei monogame biblice – dar nu si coranice! -, accesul liber la dragoste, cu placerile ei epicuriene si amaraciunile bovarice, inevitabile.
          
          Harem înseamna spatiu sacru
          
          Ibovnica, tiitoare, amanta, mândra de peste deal, iubita din umbra. Toate aceste sinonime au o obârsie comuna într-o institutie pe care vechii arabi au numit-o harem. Traducerea clasica este spatiu sacru. Este, etimologic, un teritoriul inviolabil care depaseste spatiul relatiei sot-sotie, un soi de poligamie acceptata de societatea antica si, cosmetizata în clubul favoritelor, de cea medievala si post-medievala crestina. Nu este vorba de o forma particulara de cultura a iubirii, ci este o situatie universalizata si atemporala, cu manifestari depinzând de nivelul de civilizatie atins… Dar, destul cu teoria. Sa trecem la faptele care vorbesc de la sine.
          
          Danielle Mitterand, o Doamna desavârsita
          
          Celebrul triunghi francez capata prin Doamna Danielle Mitterand o aura de o noblete rar întâlnita. La înmormântarea lui François, sotul ei si presedintele Frantei, a invitat-o pe metresa acestuia, Anne Pingeot (sculptorita), si pe fiica lor ilegitima. Un gest de o frumusete caracteriologica inegalabila, caci Doamna Danielle stia ca iubirea colaterala si fructul acesteia trebuiau sa fie pe ultimul drum al barbatului ei… Ma închin în fata unei astfel de femei, la fel cum respect sobrietatea Doamnei Hillary Clinton, care a ignorat „trabucele” oferite de Bill debusolatei Monica Lewinsky. Dar istoria amorului la nivel înalt american porneste de la Washington si Jefferson, continua cu Lindon Johnson (propulsat presedinte dupa asasinarea lui J.F.K.). Primul ministru al Marii Britanii, John Major, s-a bucurat de serviciile Edwinei Currie timp de patru ani. Ei si!, veti spune, având în vedere ca printul Charles a ramas fidel Cammilei Parker-Bowles, desi era casatorit cu „evlavioasa” Lady Diana. De decenta impusa de regina Victoria se alesese deja praful. Edward VII (rege al Angliei între 1901-1910) si-a facut de cap cu actritele Lillie Langtry si celebra Sarah Bernhardt. La rândul lui, Edward VIII a abdicat în anul în care a fost uns, 1936, pentru a se casatori cu americanca M. Simpson si a deveni doar duce de Windsor. Dar la Curtea Angliei terenul fusese pregatit de Charles II (1630-1635), care nu s-a sfiit sa se bucure de placerile oferite de amantele oficiale Nell Gwynne (vânzatoare de portocale!) si Louise de Keroualle.
          Franta nu s-a lasat mai prejos niciodata. Ludovic XV a avut-o drept metresa oficiala pe „intelectuala” Madame de Pompadour, careia i-a asigurat un apartament somptuos în propriul palat. Contesa Walewska, favorita poloneza a lui Napoleon I (strecurata pregnant prin multimea de actrite de budoar), i-a oferit împaratului un fiu devenit ministru de externe între 1855 si 1860… Lista care confirma spusa lui Victor Hugo este interminabila, ca si dragostea adevarata.