Sa aprindem un Soare…

          Pe de o parte, foamea de energie creste mereu, pe masura ce modelul occidental de dezvoltare cucereste China, India (si întreaga Asie), continentele Americii Latine si, pâna la urma, si Africa. Pe de alta parte, foamea de energie nu poate fi astâmparata, acum, decât de hidrocarburi.

          Pe de o parte, foamea de energie creste mereu, pe masura ce modelul occidental de dezvoltare cucereste China, India (si întreaga Asie), continentele Americii Latine si, pâna la urma, si Africa. Pe de alta parte, foamea de energie nu poate fi astâmparata, acum, decât de hidrocarburi. Care sunt nesigure, caci depind de factorul politic. Regularizarea fluxului de petrol din Irak – printr-un razboi! – arata importanta petrolului în economia mondiala de astazi, care are nevoie, ca sa ticaie eficient, de titei la pretul de 24 dolari – 28 dolari barilul, nici mai mult nici mai putin. Dar nu se poate sti daca Arabia Saudita, principalul producator de hidrocarburi de pe Glob nu va schimba ritmul extractiilor, urmare a presiunii unor „lupi tineri” în politica lor, nici daca hidrocarburile Siberiei si ale Azerbaidjanului nu vor strica piata. În plus, cum scriam si în alte „anatomii” pe tema energiei, este foarte probabil ca în jurul anilor 2045, ultima picatura sa fie stoarsa din ultimul put de petrol. Solutii? Le-am analizat: energetica nucleara (amintesc: China are în constructie 22 de centrale nucleare) si hidrogenul, combustibil al viitorului, sa-i zicem, mijlociu.
          Pentru viitorul îndepartat, fizicienii si energeticienii s-au întors la o idee mai veche, abandonata pentru o vreme: aceea ca prin procedeul numit fuziune nucleara noi putem aprinde mici sori pe Pamânt. Teoretic, totul pare perfect, un reactor de fuziune functioneaza prin confinare (închiderea) unor nuclee de hidrogen în interiorul unui electromagnet urias, unde sunt încalziti pâna la 100.000 grade Celsius, ceea ce îi va determina sa se combine si sa produca nuclee de heliu, neutroni si energie. Energia în cantitati uriase, eliberata de ceea ce poarta numele de plasma fierbinte. Simplu. Doar ca… operatia numita confinare presupune închiderea plasmei în sticle, butelii sau recipiente, care sa reziste la înspaimântatoarele temperaturi ale plasmei. Or, materiale care sa nu arda la 100 de milioane de grade Celsius, noi înca n-am inventat. Proiectul american numit ITER (International Thermonuclear Experimental Reactor, adica Reactorul Termonuclear Experimental International), reluat dupa o înghetare de 5 ani, cu o investitie de 5 miliarde dolari, presupune realizarea unei instalatii în care plasma sa fie pastrata în interiorul unui vas, virtual, ipotetic, de catre câmpuri magnetice puternice, caldura emanata în jur fiind exploatabila prin sistemul clasic de cazane, turbine si generatoare de electricitate. Noutatea proiectului ITER consta în faptul ca SUA a „ademenit” la proiect fizicieni si informaticieni din China si Canada – ceea ce da sperante ca primul reactor va intra în teste în jurul anului 2014, la Princeton, în America de Nord.
          Al doilea mare proiect stiintific al lumii, dupa ISS (Statia Spatiala Internationala), ITER propune energie „curata”, cu radioactivitate minima si care, se spera, va astâmpara pentru totdeauna foamea de energie de pe Pamânt.