In mai toate informatiile ce ne parvin din Antichitate si Evul Mediu, cand cunostintele despre zoologie erau aproape inexistente, exista multe legende despre animale fabuloase dintre cele mai fioroase. Ne uimeste faptul ca stramosii nostri chiar erau convinsi de existenta unor astfel de creaturi. Imaginatia oamenilor era încarcata de sirene, de calugari de mare, unicorni, dragoni si alte asemenea fapturi care au ramas desenate cu deosebita fantezie. Pentru multe dintre aceste creaturi misterioase s-au gasit, mai tarziu, explicatii stiintifice. Sa ne oprim la sirene. Ce sunt ele, de fapt?
Femei cu coada de pasare?
Renumitul poet antic Homer, pomeneste în poemul Odiseea, despre aceste femei ale marii, care traiau pe o insula si ademeneau, cu glasurile lor, calatorii. Pe aceasta insula fermecata, toti cei atrasi în mrejele sirenelor, îsi gaseau moartea. Nu putem sti exact cum aratau în viziunea lui Homer aceste sirene, dar grecii antici le considerau niste „femei cu coada de pasare”. Mai tarziu, în Evul Mediu, se vorbea despre sirene ca sunt femei cu coada de peste, frumoase dar primejdioase si cu glas ademenitor. Chiar si în secolul al XIX-lea, oamenii înca mai credeau în existenta sirenelor.
Cum însa toate legendele au un sambure de adevar, multi dintre cercetatori s-au straduit sa-l descopere. Astfel s-a ajuns la o explicatie logica, prin care se presupunea ca povestirile acelor calatori care sustineau ca vazusera cine stie ce animal cu aparenta faptura de femeie, nu este altceva decat o imaginatie bogata a celor ce povesteau dar si a celor ce ascultau. Distorsionarea informatiei a creat restul. Dar ce animal putea fi acela? Zoologii de azi înteleg prin sirene altceva decat calatorii din Evul Mediu. Este vorba despre sirenieni, un grup de mamifere acvatice care cuprinde patru specii, împartite în doua familii. Sirenienii provin din mamifere terestre, care, în urma cu milioane de ani, au patruns în mediul acvatic, dobandind, în timp, adaptari specifice. Acestea îsi petrec viata în apropierea coastelor oceanice si în estuarele unor fluvii si chiar lacuri mari. Se hranesc cu plante.
Mitul sirenelor explicat de zoologi
Unul din mamiferele erbivore marine, extrem de interesant pentru zoologi a fost dugongul. Aceste animale (dugongii) traiesc si se hranesc cu plante acvatice. Cand sunt deranjate de apropierea unor intrusi, se ridica la suprafata, scotand capul si partea superioara a trunchiului, cu tulpinile plantelor acvatice atarnandu-le ca niste plete. De aici, probabil, în multe dintre legende sirenele apar cu parul verde. Pornind de la aceste adevaruri, zoologii au propus un scenariu pentru a putea explica originea mitului sirenelor. Imaginatia marinarilor, care traiau luni în sir pe întinsul apelor, devenea, odata ajunsi pe pamant, un mod de-a atrage atentia.
Astfel ca, bietele mamifere greoaie si cu ierburi pe cap, ajungeau sa fie transformate în niste frumoase si ispititoare femei ale apelor. Ce se întampla astazi cu aceste mamifere? Daca odinioara, dugongii populau toate apele de coasta ale Oceanului Indian, Marea Rosie, pana în estul Africii, acum, datorita civilizatiei cu care se confrunta, de altfel, multe animale, populatiile lor s-au redus simtitor. Astazi mai pot fi vazute grupuri de dugongi în apele Australiei (unde sunt protejati) si în Marea Rosie.
Lamantinii – sirene de ape dulci
Daca pana cu putin timp în urma se stia ca exista doar trei specii de lamantini (cel american, cel amazonian si cel african), recent, cunoscutul biolog si explorator al Amazoniei, Marc von Roosmalen a publicat o comunicare în care sustine ca în America de Sud a fost descoperita o noua specie de lamantini, de mici dimensiuni, care traieste în raul Arauazinho. Însa, nu toti zoologii cred în aceasta descoperire. Ca sunt trei sau patru specii vom mai vedea. Cert este ca blandele si pasnicele sirene rotofeie pasc pe fundul apelor, hranindu-se, mai ales, cu plante acvatice, nu cu alge. Din nefericire sunt pe cale de disparitie. Pentru a fi protejate, în regiunea braziliana a Amazoniei, au fost înfiintate, începand din 1977, cateva rezervatii, în care, printre alte specii, sunt protejati si lamantinii amazonieni.
Cu toate ca stiinta moderna le-a dat nume si le-a încadrat într-o clasificare zoologica, sirenele noastre contemporane – ne referim la dugongi si lamantini – raman înca niste animale misterioase, bizare si fascinante ca si legendarele fapturi cu cozi de peste, create de imaginatia stramosilor nostri. Cateodata legendele ne înfrumuseteaza viata. Sirenele înca mai fascineaza imaginatia multor semeni de-ai nostri. Sa nu spulberam acest miracol al unei lumi necunoscute.
N. FLORIA
Comentarii