Tabere-Scoala

           Într-un film de exceptie (titlul aproximativ: „Am nevoie de bistari!”, cineastul Jean Yanne imagineazã o situatie în care un tânãr si talentat capitalist francez se îndrãgosteste de o tânãrã activistã sindicalã, pusã pe greve si marsuri de protest, si se apucã sã inventeze tot felul de combine economice (întreprinderi, companii) pentru a ajuta..

           Într-un film de exceptie (titlul aproximativ: „Am nevoie de bistari!”, cineastul Jean Yanne imagineazã o situatie în care un tânãr si talentat capitalist francez se îndrãgosteste de o tânãrã activistã sindicalã, pusã pe greve si marsuri de protest, si se apucã sã inventeze tot felul de combine economice (întreprinderi, companii) pentru a ajuta… Partidul Comunist! Grija principalã a capitalismului de acum un sfert de veac, când s-a fãcut filmul, era cea a activistei: locuri de muncã, cât mai multe si cât mai bine plãtite, pentru clasa muncitoare! …Dar clasa muncitoare, spune Alvin Toffler, a dat de bucluc, cu clasa, prin 1966, anul când, pentru prima datã în istorie, „gulerele albe” („white collars” – inginerii, tehnologii, intelectualii industriilor) au depãsit, ca numãr, „gulerele albastre” („blue collars” – muncitorii clasici de uzinã). De atunci lumea s-a schimbat cu totul.
           …S-a schimbat în asa mãsurã încât nu seamnãnã un continent (capitalist) cu altul (tot capitalist). O Europã sindicalizatã care „patineazã” pe piata muncii, la niste procente de somaj înspãimântãtoare (10 la sutã-12 la sutã), alãturi de o Americã de Nord cu foame de locuri de muncã, încãrcatã de IMM-uri flexibile, elastice, apãrând si dispãrând cu vitezã, deci nepermitând, în cadrul acestor întreprinderi mici si mijlocii, nici amestecul statului si nici sindincalizarea. Despre aceastã super-piatã a muncii din SUA se spun lucruri uluitoare. Se zice, de pildã cã nevoia de vânzãtori si, în general, de specialisti în servicii, este atât de mare încât IMM-urile îsi furã pur si simplu angajatii una de la alta, supralicitând la salarii! Iar piata muncii în Silicon Valley si pe alte santiere informatice are acutã nevoie de oameni cu pregãtire, în 2001 cererea industriei INTERNET-ului fiind prevãzutã la peste 1 milion de specialisti! De unde? Pãi, în primul rând, din Europa, unde, pe de o parte, fuziuni gigantice gen Alcatel-Thompson (electronica pentru armatã, telecomunicatii, informaticã) în Franta sau United Bank of Switzerland (un colos bancar al Elvetiei, nãscut din unirea unor vechi bãnci) înseamnã mai putine locuri de muncã, iar în al doilea rând industriile inteligente ale Europei de Est încã nu au capacitatea de a opri scurgerea, hemoragia de creiere de valoare – mai ales tinere (pânã una alta, companiile informatice folosesc munca pe fuse orare, adicã o problemã pornitã în centrala din SUA este transmisã prin INTERNET si continuatã, la închiderea programului în America, de soft-isti din India sau Bangladesh, unde s-a fãcut ziuã; la închiderea zilei de muncã pe subcontinetul indian problema este retransmisã centralei, tot pe INTERNET, si va fi continuatã de americani etc., etc.). Europa, cu nivel de viata mai bun, de fapt, decât America, încearcã si alte stratageme – sãptãmâna de muncã de 35 de ore fiind unul dintre pariurile premierului Frantei Lionel Jospin dar si folosindu-se informatizarea si globalizarea prin dezvoltarea IMM-urilor pe bãtrânul continent (Italia este campioana europeanã în domeniu) – una peste alta, însã, Lumea Veche încã pare a fi înclestatã într-o bãtãlie de moarte cu fiara numitã somaj. Nu stiu ce gândesc mai marii socialului de la noi despre problemele si solutiile pietei muncii, preocupat fiind eu de viitor, as încheia aceste rânduri cu o adresare cãtre ministrul muncii si solidaritãtii sociale.
           Domnule Ministru, permiteti-mi sã vã desenez un proiect de învãtare cu sanse de aplicare, proiect pe care am încercat sã-l „misc” atunci când puteam initia o hotãrâre de Guvern, dar la care n-am reusit sã-mi conving colegii – poate reusiti dvs…
           Îl descriu punctual, preluând ca bazã o statiune pentru tineret, Izvorul Muresului, statiune care apartine Ministerului Tineretului si Sportului, si unde preturile de cazare-masã pot fi controlate. Vã propun sã ducem în lunile februarie sau martie, experimental, 120 de tineri someri pentru o luna de… somaj activ în acest loc, bãietii si fetele urmând a-si plãti cu ajutorul de somaj pe acea lunã atât sederea în munti, cât si scolarizarea pe care MMSS, MTS si Ministrul Educatiei si Cercetãrii o vor initia. Tinerii vor învãta, câte 2-3 ore pe zi, utilizarea PC-ului (dar si a altor unelte electronice ale prezentului: fax, centrala telefonicã, aparate casnice etc.), vor face o orã-douã de contabilitate, curs elementar, un curs de management (MTS are experienta în asa ceva, între 1993 si 1966 s-au fãcut, în tabere, sute de asemenea cursuri, iar în profesorul Andrei Csiki, directorul de tineret si sport al judetului Harghita, puteti avea deplinã încredere, va „descurca” actiunea); tinerii vor fi instruiti în servicii diverse – turistice, hoteliere, comerciale, de biroticã etc. La sfârsit, vor cãpãta si o diplomã, dar acesta este un amãnunt fatã de cât de folositoare poate fi cu adevãrat aceastã lunã petrecutã în tabãra-scoalã.
           Înmultiti cu 12 – numai pentru Izvorul Muresului – dar imaginati-vã cã ministerele de care vorbesc ar initia asemenea cursuri în cel putin 100 de locuri simultan (MEC este proprietarul a 225 tabere!), si vã rog sã fiti de acord ca ajutorul pe care îl vor primi somerii activi (120x12x100=144000!) este cu adevãrat substantial. Repet, fãrã cheltuialã în plus, ba mai dezvoltând si tabãra-scoalã („averea” MTS sau MEC) si oferind posibilitãti de câstig în plus pentru profesorii si instructorii implicati.
           Ce ziceti?