TraditiiSi daca Istoria Terrei ar fi fost alta?

          1. Traditii
          Sumo „Dansul muntilor”, plecaciune zeilor
          
          PAUL IOAN
          
           Legendele japoneze spun ca suprematia acestui popor in acele teritorii se datoreaza victoriei zeului Take-Mikazuchi asupra oponentului sau din triburile rivale, prin lupta dreapta ramasa in istorie sub numele de Sumo.

          1. Traditii
          Sumo „Dansul muntilor”, plecaciune zeilor
          
          PAUL IOAN
          
           Legendele japoneze spun ca suprematia acestui popor in acele teritorii se datoreaza victoriei zeului Take-Mikazuchi asupra oponentului sau din triburile rivale, prin lupta dreapta ramasa in istorie sub numele de Sumo. Ritual devenit intrecere nationala a colosilor (luptatorii sub 150 kg au putine sanse sa ajunga ozechi = campion veteran), Sumo este legat de religia shintoista, anterioara buddhismului in Japonia, deci venerarii divinitatilor naturii (kami), stramosilor si imparatului.
           In traducere libera, termenul Sumo inseamna „explorare prin atingere, prin palpare”. Intrecerea, veche de peste 1600 de ani, are trei perioade (care reflecta impactul social al ritualului): cea imperiala (dedicata exclusiv Curtii), cea sogunista (a samurailor, in timpul careia din Sumo s-a desprins Jujitsu) si cea de azi, „populara” (care a debutat in secolul XVII).
           Daca primele lupte erau consacrate, prin lupte si dansuri in preajma altarelor zeilor, „darului recoltelor”, astazi intrecerea nationala japoneza are multe straturi de divizii si categorii, ranguri si subranguri de luptatori.
           Privitorul de aiurea este incâtat de ceremoniile ce insotesc Sumo, de maretia „inumana” a sumotiri-lor, de „sorturile” lor divers si nu intâmplator colorate. Obsesia plecaciunilor, plesnitul palmelor si lovitul pamântului arenei cu picioarele tin de legatura cu zeii cinstiti si alungarea celor malefici. Spre deosebire de luptele greco-romane, aici se pot infrunta sumotori cu diferente de greutate de pâna la 100 kg. Masa de muschi si gasime a acestora este asigurata de o alimentatie speciala, din care nu lipsesc proteine speciale (chankonabe). Printre vedetele trecutului se numara ozechi Taiho (32 de Cupe ale imparatului) sau ozechi Torokichi (240 victorii si 10 infrângeri in 21 de ani).
           Mai putin vizibil, acoperisul de pagoda – suspendat mult deasupra arenei circulare – aduna toti zeii si zeitele favorabile (kami si mi-kami) pentru ocrotirea sumotorilor. Nu exista glorie si injosire, ci numai un indestructibil respect fata de traditie.
          
          2. Si daca Istoria Terrei ar fi fost alta?
          Istoria care nu exista
          
          MIHAELA DOROBANTU
          
          
          Ucronie Specialistii imagineaza o „istorie virtuala” in care marile evenimente ar fi avut un alt deznodamânt. S-ar fi putut intâmpla asa? Si daca…
          
           Acum aproape o suta de ani, un istoric, Charles Renouvier, s-a gândit sa… rescrie istoria, schimbând-o, cum ar fi spus Caragiale al nostru, „pe ici pe colo, si anume prin punctele esentiale”…Minaretele Vienei! Când in 674 arabii sub comanda Califilor din Damasc s-au asezat sub zidurile Constantinopolului, se gândeau mai mult la o „hartuire”. Dar totul s-a transformat intr-un asediu lung si dureros. Si când atacantii parca intrezareau victoria, au avut de-a face cu o surpriza cu totul neasteptata: focul grecesc. Nimic nu a rezistat in fata flacarii ucigase. Dar daca… Constantinopolul cucerit ar fi insemnat invazia araba a intregii Europe de Est si Centrale, cel putin pâna la Viena, Sfântul Imperiu Roman, care peste mai putin de 200 de ani urma sa-l incoroneze pe Charlemagne ca primul sau Imparat, n-ar mai fi existat. Nici Imperiul Austro-Ungar, nici multe altele si in locul Catedralei Sfântul Stefan, Viena ar fi inaltat spre cer minarete…Napoleon victorios la Waterloo! Domnia celor 100 de zile. Napoleon fuge de pe insula Elba si in doar trei luni redevine stapânul absolut al Frantei si nu numai. Urmeaza formidabila ciocnire de la Waterloo. Forta celor doua armate este comparabila, pentru ca indiscutabila superioritate tactica a Imparatului compenseaza efectivele superioare ale armatei Ducelui de Wellington. Apoi, ca in basmele noastre, cei doi asteapta ajutoarele. Daca trupele lui von Bullow ar fi intârziat? Daca ajutoarele lui Napoleon ar fi sosit putin mai devreme? Istoricii si specialistii militari sunt categorici: Imparatul ar fi trebuit sa invinga! Ceea ce nu ar fi schimbat prea mult lucrurile pentru Franta. N-ar mai fi existat Restauratia, nici domnia Burbonilor, tara ar fi fost o monarhie de tipul celor din Anglia, Olanda, Danemarca sau Suedia de astazi. Dar birocratia administrativa facuse deja primii pasi, institutiile sociale, inclusiv scolile gratuite pentru elevi meritorii, asistenta medicala gratuita pentru functionarii publici, toate acestea isi incepusera istoria. Probabil ca altfel ar fi stat lucrurile pentru Germania, Italia si Austria care, toate trei au fost nevoite sa astepte anul 1848 pentru a ajunge la aceleasi reforme. Si poate ca Milano ar fi fost si astazi capitala unei Republici Cisalpine vasala Frantei, si ar fi trebuit, iesind din metrou, sa treci pe sub un al doilea Turn Eiffel pentru a ajunge la Dom!Hannibal cucereste Roma! Invinsi la Canae in 216 i.e.n. de armata cartagineza, romanii nu au pe buze decât trei cuvinte: „Hannibal ante portas!” Si intr-adevar, marele comandant ar fi putut ataca Roma. Ce l-a impiedicat? Printre altele, faptul ca formidabila sa retea de spioni a fost descoperita si distrusa de romani. Si daca… Roma ar fi fost aproape cu siguranta distrusa – aceasta pentru a impiedica o posibila renastere a marii sale forte. Culturala, rafinata, admirata de insusi marele Aristotel, Cartagina isi pastreaza trasaturile sale feniciene, dar se „grecizeaza”, sub influenta elenistica a Mediteranei orientale. Fara concurenta Romei, ar fi devenit „controlorul maritim” al Marii Mediterane, cu baze in Spania, Italia, Franta si Africa. Nu ar fi avut poate extinderea Imperiului Roman, dar controlul direct al celor doua importante puncte strategice, Gibraltarul si Sicilia, i-ar fi conferit o putere imensa. In asa masura incât Roma ar fi astazi un oras tipic tunisian (Tunisia fiind tara in care se gaseste Cartagina de altadata), cu case albe cu un singur etaj, poate unul dintre orasele, importante este drept, al unui fel de Commonwealth arab…