Tribul de la capatul lumii

          Tinutul numit Asmat din Papua-Noua Guinee este considerat de catre triburile locale o Zona interzisa strainilor, caci aici creste „gharu” – Arborele vietii
          Strajuind precum salciile un râu sacru, Asewetsj, pâlcurile formate de acest copac miraculos ascund viata nevazuta a spiritelor tuturor generatiilor de asmatieni
          Zeul vietii eterne, Fumiri-pitj, calatoreste din trunchi în trunchi si transmite vesti muritorilor prin intermediul unei rasini magice
          Ploaia a stins sabiile de foc, spun vracii asmatienilor, caci dupa ce secole la rând nimeni nu permitea apropierea strainilor de trib de Arborele vietii din Zona interzisa, astazi în faimoasa regiune au patruns din ce în ce mai multi comercianti. Pentru orice venetic, gharu aduce blestem de moarte.

          Tinutul numit Asmat din Papua-Noua Guinee este considerat de catre triburile locale o Zona interzisa strainilor, caci aici creste „gharu” – Arborele vietii
          Strajuind precum salciile un râu sacru, Asewetsj, pâlcurile formate de acest copac miraculos ascund viata nevazuta a spiritelor tuturor generatiilor de asmatieni
          Zeul vietii eterne, Fumiri-pitj, calatoreste din trunchi în trunchi si transmite vesti muritorilor prin intermediul unei rasini magice
          Ploaia a stins sabiile de foc, spun vracii asmatienilor, caci dupa ce secole la rând nimeni nu permitea apropierea strainilor de trib de Arborele vietii din Zona interzisa, astazi în faimoasa regiune au patruns din ce în ce mai multi comercianti. Pentru orice venetic, gharu aduce blestem de moarte. Si într-adevar, stravechea traditie era sustinuta de o realitate cutremuratoare. Caci natura a zamislit de jur-împrejurul tinutului asmatian mlastini ucigatoare, care nu pot fi traversate decât pe foarte putine poteci, cunoscute numai de câtiva barbati de vaza ai comunitatii. Legendele din Asmat spun ca în burta acestor smârcuri zac sute de schelete ale celor care au încalcat teritoriul fara acordul zeului suprem Fumiri-pitj. Una din înfricosatoarele traditii spune ca fidelitatea femeilor ar fi fost încercata odinioara prin obligarea acestora de a strabate mlastinile si de a aduce rasina sacra din trunchiul unui gharu. Nici o femeie nu s-a mai întors dupa o astfel de provocare a destinului. Exploratorii occidentali au fost uimiti sa constate ca si dupa ce un astfel de arbore a fost transformat în barci primitive (cu acordul sfatului înteleptilor triburilor), asmatienii tot se mai tem de spiritele din interiorul lemnului. Astfel, un barbat anume dintre cei care vâslesc are sarcina de a bate ritmic cu o nuia în trupul ambarcatiunii pentru a mentine treaza protectia duhurilor. Din „lemnul vietii” nu se fac arcuri si sageti, pentru ca daca ar fi ucisa astfel o vietate, ea ar deveni nemuritoare si ar porni razboi împotriva asmatienilor. Din pacate, acest Eden de la capatul lumii din care omul nu a fost alungat este atins în ultimii ani de tentaculele civilizatiei moderne. Strainii au constatat ca rasina de gharu este una din cele mai valoroase din acea zona a Pacificului. Occidentalii i-au învatat pe localnici comertul (trocul) cu acest produs natural, ademenindu-i cu alcool. Chiar daca mai exista obiceiul multisecular al ritualurilor tribale desfasurate în ambianta fumului de tamâie din gharu, cei mai „întreprinzatori” membri ai asmatienilor fac dese calatorii comerciale în asezarile moderne din Papua-Noua Guinee pentru a vinde rasina sacra. Arborele vietii risca sa-si piarda sacralitatea, iar mlastinile din jurul Zonei interzise nu mai constituie o primejdie de moarte. Desi traditia mai spune ca fiecare astfel de copac reprezinta un altar, generatiile tinere de asmatieni tind sa se detaseze de credinta straveche; blestemele parca nu mai functioneaza, iar miracolele de aici ramân sa populeze doar povestile.