Rechinul-balena este cel mai mare animal marin cunoscut in prezent, cu o talie medie de pana la 14 metri, insa poate ajunge si la 20 de metri, gura are largimea de aproximativ 1,5 metri, iar greutatea poate depasi 19 tone!
Originile sale pot fi identificate in urma cu aproximativ 60 de milioane de ani, supravietuind datorita dimensiunilor care-l feresc de pradatori si a hranei pe care o alege. Nu este o balena, ci un rechin (face parte din categoria pestilor cartilaginosi), denumirea de „balena” provenind de la dimensiunile enorme. Animalul este usor de recunoscut datorita coloritului sau negru cu pete albe, asemanator unei table de sah, estimandu-se ca durata sa de viata este cuprinsa intre 60 si 100 de ani.
Despre aceasta particularitate, unii specialisti afirma ca ar fi o forma de camuflaj de adancime, in timp ce altii cred ca ea foloseste la devierea razelor ultraviolet atunci cand animalul se hraneste la suprafata apei. Cert este ca desenul respectiv este comparabil cu amprenta digitala la oameni, el fiind unic pentru fiecare individ al speciei.
Rechinul-balena se deplaseaza foarte lent si este total inofensiv fata de om, hranindu-se cu zooplancton, krill (specie de crustacee foarte mici) si cu icre. Un studiu recent arata ca rechinul-balena se hraneste cu destul de multa hrana vegetala (alge marine), mai mult decat cu krill
O alta ciudatenie consta in faptul ca el nu musca si nu mesteca hrana, desi e dotat cu peste 3.000 de dinti, nu mai mari de 6 milimetri, asezati pe circa 300 de randuri. Ii place foarte mult sa inoate in apele tropicale calde, ceea ce il face si un insotitor cat se poate de agreabil pentru scufundatorii cu care impartasesc acelasi „hobby”.
Amatorii de asemenea aventuri subacvatice nu sunt orientati catre colturi de lume izolate pentru a inota alaturi de rechinii-balena, intrucat acestia pot fi intalniti din Africa pana in Australia, trecand prin America de Sud si Filipine. Oceanologii si scafandrii profesionisti ori amatori recomanda totusi cateva locuri unde prezenta uriasului apelor saline este imbogatita de prezenta a sute de alte specii.
De-a lungul a 260 de kilometri, reciful Ningaloo, situat in vestul Australiei, gazduieste peste 250 de specii de corali, pesti tropicali, calcani, balene cu cocoasa ori inconfundabilii rechini-balena.
In apele din preajma insulei filipineze Luzon, vizitatorii pot inota alaturi de acestia din urma, insa nu au voie sa ii hraneasca si nici sa ii atinga – ca de altfel in toate marile in care ei traiesc – pentru a nu deteriora stratul de mucus care ii protejeaza. Uriasul peste nu se imprieteneste insa doar cu omul, ci ofera chiar habitat unor specii mult mai mici, intre care tonul are un statut privilegiat. Acesta inoata in bancuri sub abdomenul rechinului-balena si impreuna „construiesc” asa-numitele „mingi de momeala” grupuri compacte de vietati minuscule, cu care se hranesc ambele specii.
Simbioza respectiva este exploatata de pescarii de ton din Asia Orientala, care uneori prind in plase rechinii-balena, pentru a captura astfel cantitati mai mari de peste. O practica foarte periculoasa pentru aceasta specie aflata pe cale de disparitie. Un alt aspect senzational il reprezinta utilitatea post-mortem a gigantilor marii.
Pe masura ce rechinii-balena se scufunda pe fundul oceanului dupa moarte, carcasele ofera habitat si hrana pentru o multitudine de specii si macrofaune marine.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii