Viitorul apartine spatiului      Globul de foc din tundra siberiana &nbsp

          În dimineata zilei de 30 iunie 1908, la orele 07 si 17 minute, deasupra bazinului râului Podkamennaia Tunguska din Siberia Centrala, a putut fi urmarit zborul unui stralucitor glob de foc, care a explodat în atmosfera înalta, fiind însotit de un zgomot asurzitor si de cutremure care au fost înregistrate nu numai la Observatorul de magnetism si meteorologie din Irkutsk, dar si în Europa; în noptile care au urmat, pe cerul de deasupra zonelor nordice ale Europei si Asiei, au fost vizibile iluminari similare celor aurorale..

          În dimineata zilei de 30 iunie 1908, la orele 07 si 17 minute, deasupra bazinului râului Podkamennaia Tunguska din Siberia Centrala, a putut fi urmarit zborul unui stralucitor glob de foc, care a explodat în atmosfera înalta, fiind însotit de un zgomot asurzitor si de cutremure care au fost înregistrate nu numai la Observatorul de magnetism si meteorologie din Irkutsk, dar si în Europa; în noptile care au urmat, pe cerul de deasupra zonelor nordice ale Europei si Asiei, au fost vizibile iluminari similare celor aurorale… Din observatiile cercetatorilor de la institutul mentionat si ale celor care au urmarit fenomenul a aparut opinia ca bolidul de foc a explodat cam la înaltimea de 20 km, iar lumina nocturna ar fi fost o consecinta a ionizarii straturilor atmosferei înalte ca urmare a traversarii cu mare viteza a acestora de câtre globul de foc, provenit de la supraîncalzirea unui mare meteorit, de catre unda de soc formata la o viteza de peste 20 km/s!
          Numeroasele expeditii stiintifice de cercetare la fata locului, organizate începând din 1921 – majoritatea sub egida Academiei de Stiinte din fosta URSS – au mentionat formarea unui crater cu diametrul de 50 m, incendierea padurii pe o raza de circa 10 km, doborârea arborilor catre exterior pe o raza de circa 20 km; nu s-au gasit fragmente meteoritice (doar praf meteoritic!), nici valori de radioactivitate ridicate. Ca urmare au fost emise mai multe ipoteze pentru explicarea… catastrofei tunguse: caderea si explozia unui asteroid gigant, ciocnirea cu un bloc de antimaterie sau chiar cu o microgaura neagra (care ulterior a si traversat Pamântul!), explozia unei nave cosmice si chiar ciocnirea Terrei cu nucleul unei mici comete, format din gaze congelate si praf…! aceasta ultima ipoteza a fost emisa înca din 1922 de cercetatorul rus L.A. Kulik, care a condus mai multe expeditii în taigaua siberiana si chiar s-a referit la cometa Pons-Wiennecke, de meteorologul englez F. Whipple (1934) si de fostul academician sovietic V.G. Fesenkov, care a conferentiat în acest sens la cea de a 9-a Conferinta internationala asupra fenomenului Tungus (august 1960). Iata ca la Conferinta Internationala dedicata aceluiasi fenomen în 1996 la Bologna (Italia), profesorul român Ion Nestor din Huedin a prezentat o teorie originala asupra originii fenomenului: el a sustinut ipoteza unei ciocniri întâmplatoare a unui mare meteorit, incandescent datorita strabaterii atmosferei înalte cu peste 10 km/s, cu o „imensa punga de gaze combustibile”, aflata în atmosfera la o anumita înaltime. Detonarea „pungii de gaze” a pulverizat meteoritul, provocând efecte similare unei explozii atomice, mai putin efectele radiatiilor ionizante, dar la care s-au adaugat urmarile „fluidizarii solului”, fenomen descoperit recent de specialistii americani… Noua ipoteza explica rasturnarea arborilor, cresterea nivelului apelor freatice, deformarea terenului, care a devenit acolo valurit (!)… fenomen care nu a fost explicat de nici o alta teorie. Punga de gaze a provenit fie de la un zacamânt subteran, fie de la miile de kilometri patrati de mlastini din zona care, primavara, s-au dezghetat si au eliberat în atmosfera imense cantitati de „gaz de mlastina”. Fizica atmosferei poate explica formarea, în aceste conditii, a unei „pungi” imense, având concentratia minima de 5 la suta!(Va urma)