Litiaza – adica acumularea de substante minerale solide – se manifesta la nivelul unor organe vitale, agravarea bolii putand duce la blocaje extrem de grave. Rinichii, ficatul, vezica biliara si cea urinara sunt destul de frecvent afectate de aceasta anomalie care-si are originile in consumul unor lichide si alimente de calitate indoielnica ori de-a dreptul daunatoare. Chirurgia poate rezolva problema, insa nu fara riscuri. Si in domeniul terapiilor complementare, se cunosc numeroase formule de preparate si proceduri menite sa duca in final la eliminarea „pietrelor” din corp, fie sub forma lor deja existenta, fie prin macinarea prealabila, ceea ce face tratamentul mai putin dureros. Iata cateva asemenea metode!
– Timp de 24 de ore nu se consuma altceva decat apa, apoi se face o clisma cu putin ulei vegetal amestecat cu apa calduta, care se repeta, daca efectul nu a fost suficient de puternic. La o ora dupa scaun, se beau un pahar cu ulei de masline si unul cu suc de lamaie sau de grepfrut, apoi se sta culcat. Pentru „amagirea” foamei, se poate manca o felie de lamaie, insa nu cu zahar. Nu se bea apa; totusi, daca setea devine foarte puternica, se pot lua doua inghitituri de apa in care s-a dizolvat putina sare. La un sfert de ora de la inghitirea uleiului de masline este necesar un laxativ usor (se poate bea circa un pahar si jumatate cu zeama de varza), dar in lipsa de altceva se poate bea doar apa. Procedura se repeta dupa 24 de ore. De data aceasta, bolnavul va observa ca pietrele incep sa apara in urina, sub forma de picaturi verzui-cafenii, care se depun pe fundul vasului. Tratamentul va continua, atata timp cat apar pietrele. Nu trebuie sa va speriati insa, fiindca nu e vorba despre luni intregi de chin, uneori totul dureaza cam trei zile, alteori ceva mai mult. La final, se recomanda o radiografie a organului afectat, pentru a se vedea daca s-au eliminat toate pietrele.
– Deseori, o cura cu suc de sfecla (cate trei cesti pe zi, timp de mai multe luni) da rezultate bune in dizolvarea pietrelor de dimensiuni mai mici. Daca pentru aceasta nu se poate procura sfecla proaspata, se fierbe leguma (curatata de coaja si data pe razatoare sau macar tocata marunt), pana cand se transforma intr-un sirop gros, care – pe timp de iarna – se va pastra la rece. Doza este de trei-cinci paharele mici (de tuica), in fiecare zi. Pentru o eficacitate sporita a tratamentului, medicina populara recomanda diluarea siropului cu o cantitate egala de infuzie de coada-calului. Odinioara, aceasta planta din flora spontana se folosea in mai multe formule terapeutice.
– Pentru dizolvarea pietrelor din vezica urinara, tratamentul se bazeaza pe ulei vegetal, in special ulei de in si de masline si consta in luarea acestuia cu o jumatate de ora inaintea mesei. Dozele sunt diferite cantitativ: pornesc de la o jumatate de lingurita si cresc progresiv, la fiecare masa, pana se ajunge la un pahar. Tratamentul dureaza intre doua si patru saptamani si multi terapeuti il considera suficient pentru a se ajunge la dizolvarea si la eliminarea tuturor pietrelor mici.
– In cazul litiazei renale, se poate opta pentru unul dintre tratamenele de mai jos: – comprese cu abur, dus cald la mijloc, bai calde de sezut si consumul a cel putin 3 litri de lichide, zilnic; – cura de lamaie, decoct de coji de mere uscate (cate 500 grame la 1 litru de apa), fierte timp de doua ore, iar intreaga cantitate se va bea in mai multe reprize, pe parcursul unei zile; – infuzie din frunze de mesteacan, decoct din matase de porumb, decoct de telina (30 grame de planta la 1 litru de apa, se fierb 15 minute si se consuma intreaga cantitate de-a lungul unei zile); – decoct din seminte de patlagina, o lingurita la 200 mililitri de apa, fierte 10 minute, se beau cate doua cani pe zi; – infuzie dintr-un amestec format din matase de porumb, conuri de hamei, trei linguri de rizomi de pin, doua linguri de radacina de valeriana, toate acestea la 1 litru de apa, preparatul consumandu-se in mai multe reprize, pe parcursul unei singure zile.
Tratamentul care vizeaza faramarea si eliminarea pietrelor formate in organele interne amintite, implica, in mod firesc, si un regim alimentar care sa favorizeze vindecarea, mai ales ca o asemenea boala poate recidiva, daca se revine la obiceiuri de hranire nefavorabile. De obicei, se exclud grasimile animale, sarea si condimentele, zaharurile, aluaturile, bauturile alcoolice, cafeaua si cacaua, branzeturile grase si sarate, dar si patrunjelul, spanacul, prunele si caisele uscate, smochinele s.a. Sunt permise, dintre fructe, visinele si ciresele, coacazele negre sau rosii, dudele, merele, perele, pepenele galben sau verde, lamaile, macesele etc. Legume permise: cartofi, morcovi, rosii sau vinete, castraveti, ceapa, hrean, dovleac, leustean, pastarnac, iar dintre cereale, ovazul.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii