Apropierea unor sarbatori sau nevoile alimentare de fiecare zi ne poarta pasii in mod constant catre magazinele de profil. Daca insa comertul, destul de frecvent, nu tine seama in primul rand de sanatatea consumatorilor, interesul confundandu-se cu castigul financiar cu orice pret, la fel de adevarat este si ca doar o mica parte din cumparatori stiu cu-adevarat sa verifice starea marfurilor alimentare, exceptand cel mult data-limita a garantiei produsului, inscrisa pe ambalaj.
Asadar, cum verificam:
– uleiurile comestibile: trebuie sa aiba culoare galbena si sa nu prezinte suspensii sau sedimente la 15oC (imbuteliate la sticle) sau la 60oC (vrac in butoaie). Cititi cu atentie incadrarea in termenul de valabilitate si nu folositi uleiul la mai multe prajiri, deoarece apar produsi toxici.
– pestele proaspat: are corpul rigid. Inainte de a-l cumpara verificati-i ochii (nu trebuie sa fie infundati in orbite) si "urechile" (trebuie sa fie lipite de branhii). Daca pestele nu are cap, dar este proaspat, carnea e bine prinsa pe oase, iar solzii se desprind greu.
– carnea de oaie: trebuie sa fie roscata si nu foarte grasa, rezistenta la pipait. Grasimea este alba, tare, uscata, faramicioasa, dar mai consistenta decat cea de vita. Mirosul carnii de oaie este unul specific, usor amoniacal.
– laptele dulce: are culoare alb-galbui, gust dulceag, miros specific putin pronuntat si placut. Culoarea usor albastruie se intalneste la laptele falsificat prin adaos de apa sau la cel sarac in grasime. Laptele imprumuta usor mirosul substantelor in preajma carora se afla, asa ca nu-l pastrati descoperit in frigider, deoarece odata infestat el poate transmite boli ca tuberculoza, febra aftoasa, antraxul, holera, salmoneloze, infectii stofilococice si streptococice. Pentru o mai mare siguranta, laptele cumparat direct de la crescatorii de animale trebuie fiert si mentinut pe foc inca 3-5 minute dupa primul clocot.
– ouale de gaina: trebuie sa aiba albusul transparent, bine delimitat de galbenus, iar acesta din urma sa aiba la randul lui, culoarea clara, de la galben-deschis la galben-rosiatic, cu miros si gust caracteristice. Se pastreaza la 0-14oC, iar inainte de folosire sa fie spalate, intrucat in general coaja oului este purtatoare de salmonella. De aceea se recomanda si evitarea cumpararii oualor care au coaja sparta sau murdara.
– telemeaua: are culoarea alb-potelan, pana la alb-galbui, miros si gust placute, cu aroma caracteristica de fermentatie lactica. In sectiune prezinta putine ochiuri de fermentatie si are o consistenta uniforma, fara sa fie faramicioasa. O telemea necorespunzatoare si deci neindicata consumului are defecte de genul: consistenta prea tare, lipicioasa, structura spongioasa, zone de mucegai, defecte de culoare si de gust.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii