Multi dintre adultii de astazi isi amintesc cu nostalgie de „ceaiurile” din adolescenta, care – in realitate – nu erau niste… lichide calde si aromate, ci petreceri in regula, cu muzica, dans, distractie. Va invitam in continuare la un ceai-doua, dar nu tocmai pentru distractie, ci pentru mentinerea starii de sanatate. Vorbim despre ceaiul preparat din diferite specii ale arborelui de ceai, precizare necesara, caci in traditia noastra a preluat aceasta denumire orice infuzie sau decoct de plante medicinale.
Ceaiul provine dintr-un arbust care creste in aproape 30 de tari. Principalele trei categorii de ceaiuri: verde, negru si maroniu, sunt facute din aceleasi specii de plante. Diferentele majore dintre ele provin din metodele diferite de procesare la care sunt supuse frunzele de ceai. Ceaiul negru este supus la o oxidare de mai multe ore, ceaiul maroniu la o mai mica oxidare, in timp ce ceaiul verde nu este oxidat deloc.
CEAIUL VERDE este cules si apoi uscat rapid, fie prin prajire, fie prin aburire sau prin coacere in cuptor. Toate calitatile frunzei sunt pastrate inauntru. Deoarece frunza este atat de delicata, ceaiul nu trebuie pregatit in apa fiarta, pentru a nu distruge proprietatile terapeutice. Ceaiul verde are un termen de valabilitate foarte redus, nu ramane proaspat foarte mult timp. Dat fiind nivelul foarte mare de polifenoli, se crede ca acesta este ceaiul cu cele mai multe indicatii terapeutice. Frunzele de ceai verde nu sunt oxidate si au nivel de cofeina mai scazut decat alte tipuri de ceai. Chiar daca ceaiul verde nu este oxidat ca si cel negru sau cel maroniu, nu inseamna ca procesul de pregatire este mai simplu sau ca ocupa mai putin timp. Ceaiul verde este mai mult decat un tonic. El este, de asemenea, o bautura savuroasa care incanta oamenii de mai bine de 5000 de ani.
CEAIUL MARONIU sau de culoarea chihlimbarului cultivat in China si Thailanda, partial fermentat inainte de a fi uscat, este un ceai care se pregateste cu blandete, permitand uleiurilor esentiale sa interactioneze cu aerul si sa oxideze incet. Acest proces confera frunzei o culoare inchisa, cu timpul producand raze distinctive. Cand frunza a atins gradul optim de oxidare, este incalzita, pentru a stopa oxidarea. Apoi este rulata, pentru a lua forma finala a ceaiului. Ceaiul rezultat poate avea culori intre verde si negru, in functie de metoda de prelucrare.
CEAIUL NEGRU sau ceaiul rosu, asa cum este el cunoscut in China, reprezinta rezultatul unei oxidari complete a frunzelor, inainte de a fi arse. Mai intai, frunza este lasata sa se ofileasca, pierzand din umiditate, rigiditate si mai ales din greutate. Apoi este rulata, eliberand uleiuri esentiale in aer si incepand procesul de oxidare. La final, frunza este incalzita pentru a stopa procesul de oxidare, selectata pe grade de calitate si impachetata. Ceaiurile negre sunt consistente si capabile in acelasi timp sa se opuna adaugarii de indulcitori si de lapte.
CEAIUL ALB antreneaza un proces minim de procesare, in general, doar uscare la aer. Ceaiul alb de cea mai buna calitate este cel cules inainte ca frunza sa ajunga la maturitate, cand inca mai are pe ea puf alb matasos. Dintre toate ceaiurile, cel alb contine cel mai scazut nivel de cofeina. Aceste ceaiuri nu trebuie pregatite cu apa fiarta.
CEAIUL DE PLANTE. Sute de diferite plante au fost folosite pentru prepararea ceaiurilor. Acestea sunt numite ceaiuri din plante. In industria ceaiului, ceaiul de plante este adesea numit: – Infuzie de plante, care inseamna, pur si simplu, o bautura preparata prin introducerea unei plante in apa fierbinte; – Tisane (se pronunta „tee-zahn”), care in franceza inseamna orice bautura din plante. Cateva plante obisnuite folosite pentru ceai sunt menta, musetelul, bobocii de trandafir, lamaita si mararul. Unele plante au proprietati terapeutice redutabile. De exemplu, trandafirul contine vitamina C; musetelul ajuta la relaxare, iar menta are un efect special de calmare a stomacului. Dar plantele pot provoca si probleme. Musetelul, de exemplu, poate provoca reactii alergice persoanelor sensibile la ambrozie. Nu exista ceaiuri perfecte. Dintre sutele de milioane de persoane care consuma ceai in fiecare zi, fiecare il percepe diferit. Unii adora gustul, altii ceremonia, unii chiar starea meditativa pe care o induce ceaiul.
Unele ceaiuri au proprietati unice, ceea ce le face ideale pentru consumarea in starea lor pura. Altele ofera un excelent echilibru intre culoare, stralucire si consistenta, care determina complexitatea si, in acelasi timp, unicitatea cestii cu ceai. Scopul amestecului de ceaiuri este acela de a obtine un rezultat din doua. In primul rand, ar trebui creat un amestec in care totalul sa fie mai mare decat suma componentelor sale. Aceasta nu este o sarcina usor de indeplinit. In al doilea rand, mult mai obisnuit si, in general, mai sigur de obtinut in amestec este sa creezi un ceai cu un profil de gust particular, care poate suporta totusi substituirea unui component cu altul. Acest gen de amestec se dovedeste a fi greu de obtinut, intrucat in fiecare an cantitatile finite disponibile dintr-un anumit ceai sunt tot mai mici. Un ceai poate fi adaugat pentru culoare, altul pentru greutate, iar altul pentru stralucire. Pe masura ce rezervele dintr-un tip de ceai se epuizeaza, sunt adaugati alti inlocuitori, in timp ce unele componente pot disparea din amestec.
CEAIURILE AROMATE, PARFUMATE. In completarea amestecurilor de ceai, pentru a obtine arome unice, exista o traditie indelungata de ceaiuri aromate si parfumate, continand alte componente botanice. La inceputul secolului al V-lea, ghimbirul, portocalele, ceapa si sarea si-au gasit „drumul” spre ceai. Pana in secolul al XII-lea, parfumarea cu iasomie, trandafiri sau alte flori a devenit o chestiune foarte cunoscuta. Sunt inca foarte multe exemple de ceaiuri aromate sau parfumate prin mijloace botanice, iasomia fiind unul dintre cele mai apreciate si mai raspandite. Mult mai obisnuita astazi este utilizarea de uleiuri naturale sau sintetice, pentru a produce un ceai cu o aroma intensa de aproape orice profil. Fructul pasiunii, mango, portocala, vanilia, bergamota (specie de portocala) sau nenumarate alte arome sunt imprastiate peste frunzele de ceai uscate si apoi omogenizate. Petale de flori pot fi, de asemenea, adaugate pentru aroma sau design. Imaginatia in ceea ce priveste aromele de ceai este nelimitata.
O alta abordare care devine din ce in ce mai obisnuita astazi este amestecarea de ceai verde, maroniu si negru cu o varietate de componente botanice pentru a produce nu numai arome unice, ci si o gama variata de culori, atat in amestecurile uscate, cat si in cele lichide.
CEAIUL ORGANIC este cultivat fara a utiliza fertilizatori chimici, pesticide sau ierbicide. De aceea, producatorii trebuie sa dezvolte tehnici mai creative de cultivare a ceaiului, precum gasirea unor metode naturale de control a daunatorilor, pentru a proteja atat planta, cat si mediul inconjurator. Ceaiul organic necesita trei ani de cultivare fara chimicale si fara a fi luata in considerare plantatia. Ceaiul organic, ca si alte alimente organice, este o categorie in continua dezvoltare, dat fiind faptul ca si consumatorii cumpara produse de calitate si benefice organismului uman. Totusi, marca organic nu constituie o garantie a calitatii; unele produse de origine organica au un gust extraordinar, altele, dimpotriva. Asa cum hrana organica a migrat din magazinele specializate in oferirea de alimente sanatoase pe rafturile tuturor marilor complexe comerciale, si ceaiul a devenit un standard pentru intreaga industrie de alimentatie nationala. Ceaiul se regaseste deja in mintea oamenilor ca fiind ceva mult mai proaspat decat celelalte bauturi de pe piata.
CEAIUL DECOFEINIZAT este utilizat de catre persoanele care doresc sa reduca nivelul de cofeina din organism. In SUA exista doua metode primare pentru decofeinizare: etilacetatul si dioxidul de carbon. Ambele se leaga de molecula de cofeina si sunt in acelasi timp sigure si eficiente. Majoritatea expertilor sunt de acord ca toate ceaiurile pierd din aroma in timpul decofeinizarii. O alta metoda este aceea de a introduce ceaiul in apa fierbinte. Extractul de cofeina din ceai se elibereaza imediat. 75-80 la suta din procentul de cofeina se dizolva in apa in primul minut. Asadar, daca aruncati infuzia dupa un minut si reintroduceti ceaiul, veti obtine un ceai cu un nivel mult mai scazut de cofeina.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii