Ca agent terapeutic, muzica trebuie sa emotioneze, sa stimuleze sa exercite efecte benefice asupra celor care o asculta. Ea intareste sperantele si tonifica facultatile creatoare ale omului, amplificandu-i in acelasi timp trasaturile pozitive ale personalitatii. Armonia sunetelor, vraja muzicii, sentimentele pline de emotie exprimate prin aceasta arta scot oamenii de sub influenta negativa a unor stari psihice pline de angoase si prin calm, seninatate si emotie artistica ii transpune intr-o stare care le da incredere in viata si ii face sa priveasca lumea cu optimism. Meloterapia este o terapie puternica, ce poate sa creeze buna dispozitie, sa reconforteze fizic si, nu in ultimul rand psihic, ea avand ca principal obiectiv acela de a diminua anxietatea, de a inlatura inhibitiile, de a ajuta la reorganizarea vietii interioare, precum si la (re)echilibrarea organismului destabilizat.
Amerindienii si alte popoare nepervertite de civilizatia industriala aveau asa-numitele dansuri sfinte, cu ajutorul carora vindecau bolnavii prin modulatii melodice repetate. La triburile africane, vracii vindecau de asemenea in ritmul magic al tobelor. In Tibet, sunetele scoase de clopote, de mici trompete ori tobe speciale, erau folosite pentru vindecarea migrenelor, a bolilor psihice ori a dezechilibrelor metabolice. Cercetarile din ultimul secol au stabilit o serie de recomandari medicale pentru folosirea notelor muzicale, in functie de frecventa si vibratia fiecareia. Astfel: DO – este folosita in circulatie proasta, anemie, afectiuni ale sangelui, paralizie, dificultati de urinare, melancolie, umflarea gleznelor, racirea picioarelor. Guverneaza colonul, gatul, genunchii si nasul; RE – este folosita in astm, bronsita, guta, pietre la vezica biliara, obezitate, eliminarea toxinelor, letargie si apatie. Guverneaza sanii, organele sexuale, perineul, picioarele si limba; MI – este folosit in constipatie, indigestie, flatulenta, afectiuni ale ficatului, gastrointestinale, tuse, dureri de cap, piele, apatie, plictiseala. Guverneaza capul, ochii, plexul solar, zona ombilicala; FA – este folosita in guturai, alergii, raceli, traume, socuri, colici, epuizare, ulcere, iritabilitate, tensiune marita, piele uscata. Guverneaza rinichii, glandele suprarenale, umerii, pieptul, colonul si gambele; SOL – este folosit in laringita, amigdalita, inflamatii ale gatului, afectiuni oculare, boli de piele, mancarimi, voma, spasme musculare, dureri menstruale, febra, stimuleaza centrul atentiei si calmul. Guverneaza saliva, parul, si sistemul reproducator; LA – este folosita in toate afectiunile nervoase, convulsii, oboseli, dereglari ale echilibrului, sangerari, dificultati respiratorii, umflaturi, paralizie, pecingine, actioneaza pe osul sacru, la baza coloanei; SI – este folosita in intreg corpul dar cu deosebire in dezechilibrul glandelor, nevralgii, deficiente imunitare, metabolismul vitaminelor ori dereglari nervoase.
In general, compozitorii si operele utilizate in meloterapie sunt: Bach: Largo, Simfonia in si bemol, Suita pentru orchestra, Concertul brandenburgic nr. 4; Vivaldi: Anotimpurile; Beethoven: Eroica, Sonata lunii, Simfonia a 7-a (Allegretto); Brahms: Intermezzo-urile; Chopin: Concertul nr. 1 pentru pian (p. II); Valsul in la minor; Debussy: Clar de luna; Grieg: Concertul pentru pian in la minor (p. II); Haydn: Simfonia nr. 99 (p. II), Invocatie; Mozart: Simfonia nr. 40 (p. II); Rahmaninov: Concertul nr. 2 (p. II).
Referitor la afectiunile despre care s-a constatat ca raspund la tratamentele cu piese muzicale clasice, in principal acestea sunt: u pentru calmarea sistemului nervos: Concertul nr. 5 pentru pian si orchestra de Beethoven si Uvertura operei Parsifal de Wagner; – pentru destindere psihica si relaxare: Sonata pentru flaut, alto si harpa si Clar de luna de Debussy, Nocturnele lui Chopin si Apocalipsa animalelor de Vanghelis; – pentru combaterea oboselii si surmenajului: Poemul simfonic Vltava de Smetana si Dimineata de Grieg; – pentru tratarea starilor depresive: Carnavalul de Dvorak; – pentru calmarea starilor de agitatie: Oda bucuriei de Beethoven si Corul pelerinilor de Wagner; – pentru tratarea nevrozei astenice si a tulburarilor vegetative: Mica serenada si Simfonia nr. 41 de Mozart; – pentru calmarea marilor suferinte care apar in urma unor intamplari tragice: Concertul pentru violoncel de Dvorak si Patetica de Ceaikovski.
Pentru ca meloterapia sa aiba efectul scontat, este nevoie ca pacientul sa respecte si anumite conditii de ascultare. Este recomandat: sa fii singur in camera, pe cat posibil intr-o incapere in care sa nu fie deranjat in timpul ascultarii; sursa sonora (radio, casetofon, boxa) sa fie la distanta de 2-3 metri de scaunul sau fotoliul in care va asezati; sa fie indepartate din campul vizual obiecte sau fotografii care va trezesc amintiri; scaunul sau fotoliul sa nu fie nici prea inalt, nici prea scund, spre a nu ingreuna circulatia sangelui; mainile vor fi asezate pe langa corp, iar picioarele paralele, nu incrucisate, pentru a facilita circulatia energetica in meridianele corpului. Pe de alta parte, nivelul sonor, intensitatea este greu de stabilit de terapeut: pacientul este cel in masura sa aprecieze acest aspect, fiecare dupa temperament si acuitate auditiva, insa tineti cont de faptul ca un nivel prea slab poate elimina anumite impresii, mai ales atunci cand este vorba despre interpretarea unei piese orchestrale, iar un nivel prea inalt (tare) oboseste si modifica puterea afectiva a auditiei.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii