Comparativ cu alte metode complementare de tratament asa-zis clasice, folosirea magnetismului animal (numit si mesmerism) este mult mai recenta, insa pe zi ce trece castiga in notorietate, prin efectele sale pozitive aliniindu-se in randul celor mai eficace asemenea proceduri medicale neconventionale. Magnetismul (a nu se confunda cu magnetoterapia, care utilizeaza in tratamente magnetii minerali) isi are originile in secolul al XVIII-lea, fiind definit si inventat ca terapie naturala de medicul german Franz-Anton Mesmer. Deoarece in spatiul nostru cultural domeniul respectiv a avut si are multi adversari, fie necunoscatori ai fenomenului, de altfel demonstrat inclusiv stiintific, fie interesati sa elimine de pe piata o metoda de vindecare competitiva, este cazul sa facem cateva precizari pentru intelegerea a ceea ce se intampla in organismul uman pe parcursul acestui gen de tratament.
Mesmer a inceput prin a sustine existenta unui camp magnetic care anima absolut tot ce inseamna entitate vie si in care se scalda intregul Univers, energie ce poate fi utilizata si in scop terapeutic. Sub acest aspect, putem afirma ca magnetismul este similar mai cunoscutei si mult mai apreciatei tehnici asiatice reiki. Potrivit amandurora, energia vitala – evident, nevazuta cu ochiul liber si dificil de sesizat de neinitiati, totusi accesibila practic oricui – poate fi intretinuta necorespunzator, ceea ce antreneaza o perturbare mai mare sau mai redusa a circulatiei sale in organism, determinand aparitia unor tulburari, dezechilibre si boli. In astfel de cazuri, terapeutul se foloseste de propria sa energie pentru a actiona asu-pra punctelor de blocaj energetic din corpul pacientului. Iar aici insistam pe ideea existentei unui camp magnetic care efectiv infasoara corpul uman (si, implicit, mainile terapeutului, cu care interactioneaza), aceasta fiind probata fara echivoc prin experimente stiintifice riguroase. Cum se deruleaza o sedinta de tratament prin "magnetism animal" (procedura mai este numita, cu un termen oarecum mai domestic, mai credibil, bioterapie sau bioenergoterapie)? Pornind de la ideea deja enuntata ca toate fiintele vii poseda un magnetism, trebuie mentionat ca practicantul acestei terapii il are mult mai dezvoltat, dublat de capacitatea de a si-l conserva si a-l dezvolta prin diferite metode specifice. De aceea, aceasta terapie nu trebuie practicata decat de specialisti avizati, pentru a avea rezultatele pozitive dorite (sa nu omitem nici faptul ca un astfel de camp energetic poate fi canalizat si pe un fagas negativ, periculos si daunator!).
Sedinta incepe printr-o comunicare verbala, pacientul fiind invitat sa se intinda pe patul de masaj. Prin plimbarea si plasarea palmelor de-a lungul si pe anumite zone si puncte ale corpului bolnavului, terapeutul detecteaza treptat blocajele energetice si intensitatea lor. Actioneaza apoi in sensul stimularii blocajelor (deblocare energetica), incheind printr-un transfer de energie din afara corpului pacientului. Sedinta dureaza, in functie de multi factori, intre 3 minute si o ora. Magnetismul trateaza afectiuni precum insomnia, oboseala cronica, afectiunile interne, tumorile, stresul etc. Ca terapie complementara se foloseste de asemenea cu succes in tratarea bolilor de origine bacteriana sau virala. Ca o completare a procedurii, terapeutul ofera pacientului sfaturi si sugestii practice, pentru ca acestia sa isi intretina ulterior singuri, cat mai mult, propria energie vitala. Putem mentiona dintre acestea necesitatea plimbarilor cat mai dese in zone cu multa vegetatie, a profitarii, macar periodic, de lumina naturala a soarelui, a echilibrarii regimului alimentar cu insistenta pe hrana naturala, a somnului nocturn in medie de 7 ore, precum si de a-si rezerva un interval de pauza, de relaxare, cel putin o data pe saptamana.
Un comportament la indemana oricui, care, in sensul celor aratate mai sus, are si capacitatea de a intari increderea pacientilor in asemenea metode terapeutice blande, noninvazive si eficace in combaterea cauzelor bolilor, nu doar a efectelor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii