Cine a lansat in pictura gratia, rafinamentul, serenitatea privirilor si senzualitatea nudurilor feminine? Foarte multi istorici ai picturii universale sustin ca Sandro Botticelli, marele maestru al Renasterii timpurii sau al "Epocii de aur a picturii italiene", a fost cel care a dat tonul eliberarii artistilor din canoanele medievale. A fost, intr-adevar, un exceptional descoperitor al trairilor umane imprimate pe chipurile personajelor gratioase si al culorilor care dau farmec vietii. Nascut intr-o familie de mestesugari dintr-un cartier al Florentei, pe malul raului Arno, Alessandro di Mariano Filipepi zis Botticelli ("Butoiasul") a trait intre 1445 si 1510. De ce merita sa fie retinute aceste date?
Pentru ca acest geniu, care a deschis calea afirmarii genialitatii urmasilor sai, a avut "ghinionul" sa fie succedat de uluitoarea triada de zei ai picturii universale formata din Leonardo da Vinci, Raphael si Michelangelo. Pe nedrept, istoria l-a uitat pe Botticelli multe secole, dar redescoperirea lui era inevitabila. In viata acestui creator de splendori cromatice si compozitionale au fost cateva momente care i-au marcat destinul. Remarcandu-se de tanar cu minunate fresce religioase (lucrate la Florenta si Pisa), el este primit la douazeci si sapte de ani in onoranta fratie a pictorilor din Florenta numita "Sfantul Luca". De aici si pana la chemarea lui la Roma n-a fost decat un pas. In 1841, Papa Sixtus al IV-lea ii incredinteaza realizarea unor fresce pe peretii laterali ai Capelei Sixtine (inceputa in 1472 si consacrata in 1483). Era o onoare de mare relevanta pentru recunoasterea unanima a talentului lui Botticelli. El compune trei fresce pe care le admiram si astazi: pe peretele nordic este "Ispitele lui Iisus" (1481-1482), iar pe peretele sudic sunt "Scene din viata lui Moise" si "Pedepsirea rebelilor" (Core, Datan si Abiram, conducatori ai unei revolte impotriva lui Moise). Papa voise ca scene din Vechiul Testament sa fie paralele cu cele din Noul Testament.
Botticelli a parasit lucrul la Capela Sixtina in 1482, iar in 1508 patrundea acolo Michelangelo (chemat de Papa Iulius al II-lea) ca sa realizeze frescele tavanului (la inaltimea de 20,7 metri) si apoi (in 1535) "Judecata de Apoi" pe peretele din spatele altarului. Botticelli s-a intors la Florenta, unde era asteptat cu bratele deschise de familia de Medici. Dar in acel oras se vor produce evenimente grave: Carol al VIII-lea cucereste Florenta si familia de Medici este alungata. Calugarul dominican Savonarola devine liderul ultramoralist care impune o noua ordine sociala si tot ce inseamna "viciu" este distrus. Desi Botticelli a fost un sustinator al acelui despot, a fost obligat sa-si arda singur panzele decadente (cu scene mitologice in care apareau nuduri). Marele maestru a fost afectat profund de acei ani ai "terorii morale" care trebuia sa curete Florenta de pacat. Desi Savonarola a fost ars pe rug in 1498, in Piazza della Signoria, pictorul nu a mai revenit la prospetimea cromatica si compozitionala de odinioara. Omul sensibil care realiza capodoperele "Nasterea lui Venus" (1486, azi la Ufizzi) si "Primavara" (1482, la palatul de vara al lui Pierfrancesco de Medici) este un suflet abatut si mult prea sobru. Abordeaza numai teme religioase, se izoleaza de tumultul politic florentin care i-a mutilat cariera (nu stim de ce nu s-a refugiat la Roma dupa moartea lui Lorenzo de Medici (1492). Devine un singuratic anonim, care moare trist la 17 mai 1510.
PAUL IOAN
Comentarii