Capitala a provinciei cu acelasi nume din vestita Sicilie italiana, Agrigento, care s-a numit pâna în anul 1927 Gergenti, are o istorie uimitoare, cu origini în Antichitate.
A fost întemeiat în secolul al VI-lea î.Hr. de grecii dorieni, care l-au numit Akragas. Devenit un important centru comercial, cu o populatie de 200.000 de locuitori, în timpul razboaielor punice 264-201 î.Hr., a fost cucerit partial de romani si apoi, definitiv, în 210 î.Hr. Acestia, l-au redenumit Agrigentum si a cunoscut o perioada înfloritoare. Dupa caderea Imperiului Roman de Apus a trecut suc-cesiv sub influenta bizantinilor si arabilor.
Capturat de normanzi în 1087 orasul a fost marcat de o episcopie latina, dar populatia a scazut, reînviind abia în secolul al XVIII-lea. In 1860 l-a sustinut cu entuziasm pe Giuseppe Garibaldi în actiunea acestuia de a unifica Italia, careia i-a fost încorporat împreuna cu întreaga insula.
A suferit de pe urma bombardamentelor din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, iar în prezent, cu toate ca este unul dintre orasele sarace ale tarii, constituie o veritabila atractie pentru turistii care vin pentru a admira împletirea de modern, stil medieval si antichitate. In centrul orasului vechi exista un muzeu arheologic, dar acesta nu poate fi comparat cu maretia ruinelor romane, dintre cele mai bine pastrate din tara.
Numit de Pindar „cel mai frumos dintre orasele muritorilor” expune pe „Valea Templierilor” ruinele a noua temple, cele mai desavârsite vestigii grecesti din afara Greciei. Trei dintre templele din grupul estic stau împreuna în rând si sunt luminate în timpul noptii.
Dintre acestea iese în evidenta Templul Concordiei, construit în jurul anului 425 î.Hr., cu 8 coloane pe fiecare capat si 13 coloane de-a lungul fiecarei parti. Scarile din stânga si din dreapta intrarii duc la scheletul acoperisului pâna la care este pastrata cladirea. In secolul al VI-lea a fost transformat în biserica crestina, abandonata în 1748. Dupa acest eveniment cladirea a fost restaurata, redându-i-se aspectul initial.
Templul lui Juno (în greaca Hera Lacinia) a fost distrus de cartaginezi si refacut de romani. S-au pastrat 25 de coloane în pozitie verticala si un mare altar sacrificial. Din vestitul templu a lui Zeus, respectiv Jupiter Olimpianul, nu a mai ramas decât o masa enorma de blocuri si stâlpi de piatra, risipiti în urma unui cutremur pe o suprafata de 6.000 de metri patrati. Este greu de imaginat aspectul sau initial, desi este sugerat printr-o reconstructie de la Muzeul Arheologic. A fost construit în anul 480 si avea câte 7 coloane pe laturile înguste si 14 pe cele lungi. Acestea aveau o înaltime de peste 18 metri si 4,05 metri diametru. Deasupra erau 38 de figuri gigantice de 7,65 metri dintre care una este prezentata în muzeu si o copie a fost lasata pe locul templului. Alte doua temple vestite sunt cel închinat lui Hercule si cel dedicat lui Castor si Potux.
Remarcabila este si catedrala orasului construita în secolul al XI-lea de normanzi. In secolele al XIII-lea si al XIV-lea a fost extinsa, iar în secolul al XVII-lea reconstruita în stil baroc. Interiorul are trei nave si a fost restaurat dupa cutremurul din 1966. Capela gotica din dreapta a fost construita pentru altarul de argint al episcopului Gerlando, canonizat în 1639. La vest de catedrala se afla un palat din secolul al XIV-lea, gazduind seminarul episcopului.
Pot fi admirate, de asemenea, Biserica San Biagio din secolul al XII-lea, ridicata pe locul Templului lui Demeter, Santo Spirito din 1260 si San Lorenzo din secolul al XVIII-lea.
Frumusetea orasului este sporita de plajele cu terase de piatra, cu nisip fin si stânci care le ofera o prestanta unica.
IRINA STOICA
Comentarii