Supranumita „Parisul Nordului”, capitala Poloniei, Varsovia, a fost si unul dintre cele mai importante centre culturale ale continentului nostru. Orasul a cunoscut multa suferinta de-a lungul anilor dar a supravietuit prin acea putere de lupta a locuitorilor si acea dorinta de frumos specifice spiritelor puternice. Artele si muzica au inflorit constant, iar literatura a cunoscut o adevarata perioada de glorie in cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea si prima jumatate a secolului al XX-lea. Atunci si-au desfasurat activitatea laureatii Premiului Nobel Henryk Sienkiewicz si Wladislaw Reymont, romancierul si foiletonistul Boleslaw Prus si multi altii.
Cea mai indragita figura a literaturii poloneze ramane insa Adam Bernard Mickiewicz, poetul lor national (1798-1855). Din 1829 a fost obligat sa ia calea exilului, dar a ramas un simbol al luptei pentru eliberarea patriei sale de sub tarism. Incercarea sa de a reveni in tara, in 1930, s-a izbit de refuzul autoritatilor, care l-au oprit la granita si a murit departe de tara in care nu s-a mai putut intoarce niciodata.
A murit in 1855 de holera de care se imbolnavise in Turcia in timp ce recruta voluntari polonezi ca sa lupte impotriva rusilor in Crimea. A fost inmormantat la Paris dar, mai tarziu, trupul sau a fost adus in patrie si depus in catedrala Wawel din Kracovia. Amplul sau poem Pan Tandeusz se remarca prin patosul patriotic si evocator al vietii, traditiilor si trecutului istoric, reconstituind viata nobilimii in timpul campaniei napoleoniene. Este considerat epopeea nationala a Poloniei, asa cum monumentalul poem „Strabunii” se face remarcat pentru viziunea mesianica asupra istoriei.
Locuitorii orasului i-au ridicat un impresionant monument aratandu-si astfel recunostinta si admiratia pentru marele poet. Statuia este creatia sculptorului Cyprian Godebski iar soclul este opera artistilor Józef Pius Dziecosski si Wladislaw Marconi. Inaltarea monumentului necesita aprobarea tarismului si guvernul rus din acea vreme a fost de acord, cerand insa ca statuia sa nu fie mai mare decat cea a maresalului Ivan Paskievici, cel care a inabusit revolta din noiembrie 1831.
Polonezii au acceptat conditia si, intr-adevar statuia este mai mica, dar soclul este mult mai mare. Ornamentele din fier forjat si gardul din jur au fost un dar din partea muncitorilor. Dezvelirea monumentului a avut loc in acordurile „Rugaciunii” lui Stanislaw Moniuszko, compozitor national al Poloniei alaturi de Chopin, iar discursul a fost tinut de laureatul Premiului Nobel, Henryk Sienkiewicz. Ceremonia s-a incheat cu o demonstratie pasnica, marcand insa inceputul unui sir de manifestatii care au avut loc aici.
In patria lui Andrej Wajda, a lui Roman Polanski si a parintelui Wojtila dorinta de libertate si independenta au constituit o adevarata religie. De aceea in 1968 aria din jurul monumentului a fost scena protestelor studentesti impotriva ordinului autoritatilor de a inlocui afisele pentru spectacolul realizat dupa cunoscutul poem al lui Mickiewicz „Stramosii”, spectacol realizat de Kazimierz Dejmek.
Muzeul de Literatura din Varsovia poarta de asemenea numele marelui poet. Sunt expuse aici o multime de documente si obiecte care au apartinut lui Adam Mickiewicz si altele legate de viata si activitatea celor mai de seama reprezentanti ai literaturii poloneze. Prin oamenii care s-au nascut sau au trait aici Varsovia straluceste prin vreme, demonstrand ca poate sa-si vindece ranile lasate de vitregiile istoriei.
IRINA STOICA
Comentarii