Cunoscut mai ales din legendele care il invaluie, evocand bogatiile din golful cu acelasi nume, orasul Aden a aparut datorita unei uriase eruptii vulcanice. Asa s-a nascut portul, o adevarata fotificatie in stanca, inconjurat de alte golfuri si plaje, legat de uscat printr-o fasie de pamant, pavaza pentru vapoarele care se adapostesc aici in timpul furtunilor.
Orasul a fost cunoscut din Antichitate ca cel mai important port intre Marea Rosie si Oceanul Indian. Locuitorii au imbratisat credinta islamica inca din timpul vietii Profetului (570-632) si a fost vizitat mai tarziu de Marco Polo in celebra sa calatorie. In 1267 Adenul avea o populatie de circa 80.000 locuitori si nenumarate palate si moschei, dar bogatia si stralucirea sa au atras lacomia dusmanilor. Jafurile si schimbarea rutelor comerciale au adus inevitabil ruina, populatia orasului abia ajungand sa o depaseasca pe aceea a unui sat. In 1839 insa, trupele britanice au ocupat orasul si comertul a inceput din nou sa infloreasca. Deschiderea Canalului Suez l-a impus chiar pe ruta comerciala astfel incat Adenul a devenit al treilea port ca marime din lume dupa New York si Liverpool.
Dupa retragerea fortelor britanice, in 1967, Adenul a devenit capitala Republicii Democrate Populare a Yemenului, avand o orientare de stanga, in timp ce Republica Ararba Yemen avea o orientare de dreapta. Unirea celor doua, in 1990, a dus la declararea independentei Yemenului ca stat unitar. Cu toate ca noua capitala a statului este orasul San’a (Sanaa), Adenul pierzand acest statut, el ramane unul dintre cele mai dezvoltate orase ale tarii, aici inflorind cu precadere turismul, relansat dupa razboiul civil.
Cea mai mare parte a celor care viziteaza orasul doresc sa vada Cartierul Craterului, inconjurat de pereti de lava solidificata, care ocrotesc cladirile inaltate intr-un vechi crater vulcanic. In aceasta parte a orasului esti uimit de amestecul costumelor arabe, africane, indiene si chiar europene, care se vad in vechea piata orientala. Acest suk – dupa cum il numesc locuitorii – este plin de vechi ateliere mestesugaresti, de cafenele si de ceainarii. Orasul prezinta o serie de vestigii din vremuri stravechi. Printre acestea poate fi amintit un minaret alb care a apartinut unei moshcei din secolul al VIII-lea si Moscheea al-Aidrus ridicata cu mai bine de 500 de ani in urma.
Aici se afla mormantul lui Sayyid Abdulah al-Aidrus, patronul orasului, in memoria caruia locuitorii organizeaza in fiecare an un impresionant pelerinaj. Fostul palat al sultanului a fost transformat in muzeu dar, din nefericire, o mare parte din comorile din interior au fost jefuite. Impresionante sunt si rezervoarele de apa Tawilla, in care se pot stoca 90.000 de metri cubi de apa de ploaie. In vecinatatea acestora se inalta „Turnul Tacerii”. Pe platforma superioara a acestuia credinciosii „parsa”, adepti persani ai zoorastrismului, isi depun mortii pentru ca trupurile lor sa fie devorate de pasari.
Elegantul cartier englezesc Ma’alla, cu casele sale spatioase, se intinde in apropiere de plaja Gold-Mohur, protejata de atacul rechinilor prin plase uriase de sarma, barand golful. Varful Jebel Sham san, de 560 metri, este o ramasita a unui vulcan care a erupt ultima oara in anul 67 d.Hr. Vulcanul pare a fi avut insa o varsta respectabila, de peste 1.500.000 de ani si nu se stie inca daca nu va mai avea loc vreodata o alta eruptie devastatoare. Poate ca un alt oras va rasari pe lava, dar oamenii nu vor sa se gandeasca la aceasta posibilitate tragica si isi continua viata sub razele fierbinti ale soarelui, incantati de valurile care se lovesc de tarm.
IRINA STOICA
Comentarii