Caricatura baga spaima-n sus-pusi sau cel putin îi jeneaza ca un pantof prea strâmt. Istoricii acestei arte spun ca acest gen de „insulta cu zâmbetul pe fata” a aparut – în adevaratul sens al termenului – o data cu amplificarea vietii politice a aristocratilor englezi, când viciile celor din fruntea unei natii au dat piept cu mintea si penita ascutite ale artistilor. Se pare ca lucrarea „Morala crestina”, scrisa de sir Thomas Browne si aparuta la Londra în 1716, ar fi facut notoriu termenul de caricatura si definitia acestuia.
Provenind din verbul italian „caricare” (a încarca), exagerarile (distorsiunile) grafice în privinta cuiva, caricatura ar fi aparut prin unele lucrari ale lui Leonardo da Vinci si mai ales ale lui Annibale Carracci si Gianlorenzo Bernini (1598-1680), „care puteau defini o persoana importanta din trei-patru tuse”. Istoricul si artistul englez William Hogarth afirma ca aceasta arta ar fi debutat în mediile aristocratice italiene si franceze, dar s-a maturizat în secolele XVIII-XIX în Anglia. Excesele Revolutiei franceze, domniile „interesante” ale lui Napoleon si ale unor regi ai Angliei i-au scos la iveala pe primii mari caricaturisti ai Europei.
Cronologic, marii pionieri ai caricaturii moderne sunt englezul James Gillray (1757-1815) si scotianul George Cruikshank (1792-1878), artisti care „i-au tras în teapa” pe toti mai-marii epocilor lor, fiind ei însisi implicati politic si social în viata cotidiana. Gillray provenea dintr-o familie foarte saraca si si-a sustinut studiile la Academia Regala de Arta din Londra facând „gravuri umoristice”, semnate cu diverse pseudonime (de frica autoritatilor) si care se vindeau foarte bine. Inteligent si cu un nesecat simt al umorului, Gillray si-a orientat „dispretul artistic” asupra regelui George III (suveran între 1760-1820), neiertând relatiile încordate dintre Marea Britanie si Franta lui Napoleon Bonaparte. Creator de scoala de caricatura, Gillray îsi expunea lucrarile savuroase si în vitrina pravaliei amantei sale din Londra. Satirele sale împotriva nobilimii engleze au facut epoca si au influentat decisiv orientarea caricaturii moderne europene.
Celebrul urmas al lui Gillray a fost scotianul George Cruikshank, adversar al sus-pusilor Angliei pe toata perioada carierei sale de aproape sase decenii. Provenind dintr-o familie de artisti, Cruikshank s-a distins si ca important ilustrator de carte, fiind un apropiat al lui Charles Dickens. Lui i se datoreaza raspândirea faimoasei personificari a Angliei prin personajul „John Bull”. Ridiculizarea vietii social-politice din Regatul Unit a devenit principala lui ambitie artistica, fiind un colaborator de frunte al celebrului si temutului „Almanah Comic”, la care a colaborat între 1835 si 1853 (printre altele).
Relatiile tensionate dintre Cruikshank si George III ar fi atins apogeul în 1820, când din partea familiei regale ar fi primit o mita de 100 de lire sterline pentru „a nu-l prezenta pe rege în situatii imorale” – fapt consemnat de mai multi autori… Printre marii caricaturisti politici ai secolului XIX, care au pus bazele caricaturii moderne, se mai afla si francezul Honoré Daumier (1808-1879) si americanul Thomas Nast (1840-1902), creatorul personajelor satirice „Magarusul democratic” si „Elefantul republican” (aluzii la SUA) si al lui Santa Claus – Mos Craciun în stil anglo-saxon.
PAUL IOAN
Comentarii