Considerat unul dintre cele mai mari muzee din lume, Rijksmuseum din Amsterdam este indiscutabil cel mai bine dotat in ceea ce priveste arta olandeza din secolul de aur. Numeroasele sale colectii atrag o multime de vizitatori care nu pot parcurge intr-o singura zi toate cele 260 de sali. Nimeni nu uita insa, cea mai faimoasa dintre operele expuse, cea ale carei reproduceri circula in tot orasul si nu numai. Este vorba de „Rondul de noapte” de Rembrandt, reprezentând compania capitanului Frans Banning Cocq si a locotenentului Willem van Ruytenburch.
Principalul muzeu de arta olandez a fost inaugurat in urma interventiilor facute de Ludovic Bonaparte, devenit rege al Tarilor de Jos in urma invaziei franceze. Imediat dupa urcarea sa pe tron, la 21 aprilie 1808, suveranul a hotarât crearea unui mare muzeu national. Dorind sa faca din Amsterdam unul dintre marile centre artistice europene, regele a sugerat amenajarea muzeului chiar in salile resedintei sale, Palatul Regal de lânga Dam. In acest scop l-a insarcinat pe Johann Meermen de Viren en Delan cu achizitionarea unei colectii omogene, demna de ambitiile sale.
De Viren s-a achitat cât se poate de onorabil de sarcina respectiva si muzeul si-a deschis portile oferind privitorilor 225 de tablouri provenind atât din galeria nationala cât si din colectia Van Pot van Groenveld ale carei opere au fost achizitionate la Rotterdam, contra sumei de 100.000 de florini. Alte opere de interes major erau deja proprietatea orasului si nu trebuia altceva de facut decât sa li se gaseasca un loc potrivit de expunere. Printre acestea figura si vestitul „Rond de noapte” care si-a gasit, in sfârsit, plasamentul potrivit.
Domnia lui Ludovic Bonaparte n-a durat decât doi ani dar muzeul a supravietuit si s-a imbogatit. Noul suveran Guillaume I a transportat colectia intr-un imobil luxos, Trippenhuis, acesta a primit numele Rijksmuseum si o noua inaugurare a avut loc in 1816. Achizitionarea obiectelor a continuat intr-un ritm sustinut, astfel incât gasirea unui alt sediu care sa adaposteasca toate colectiile a devenit imperios necesara. In 1862 a fost lansat un concurs pentru construirea unui edificiu, concurs la care au participat 21 de arhitecti si a fost câstigat de Pieter Cuypers.
Lucrarile au inceput aproape 10 ani mai târziu si la 13 iulie 1885 a fost inaugurat grandiosul edificiu, in stil neogotic, construit in apropierea unora dintre cele mai circulate canale, nu departe de o moara de vânt. Din primii ani de existenta, Rijksmuseum nu s-a limitat la expunerea colectiilor de tablouri ci a continuat colectionarea unor obiecte de arta, cu precadere arta asiatica sau relicve istorice. A fost creat, de asemenea, un cabinet de stampe si muzeul nu a incetat nici o clipa sa se modernizeze. Cu ocazia incoronarii reginei Wilhelmina, aici a fost organizata o mare expozitie Rembrandt, in care „Rondul de noapte” ocupa locul de onoare.
De fapt orice pliant indica tabloul respectiv drept una din „comorile” muzeului, neuitând sa mentioneze „Sindicatul postavarilor”, semnata de acelasi artist, „Laptareasa” lui Jan Wermeer si celebrele „case de papusi”, capodopere ale artei miniaturale. Este o maniera in care se sugereaza „o vizita scurta” pentru ca intr-adevar ai nevoie de zile intregi pentru a putea parcurge salile pline de tablouri si statui, mobile si bijuterii, corabii si icoane, machete si harti. Nu trebuie uitate salile de conferinte, biblioteca, salile de proiectie si chiar magazinele de suveniruri.
In apropierea acestui mare muzeu se afla un altul drag locuitorilor si tuturor celor ce poposesc un timp in „Venetia Nordului”. Este vorba de Muzeul Van Gogh. Cele doua muzee par a strajui capetele unui parc plin de arbori si flori, aducând in sufletele oamenilor lumina si caldura.
IRINA STOICA
Comentarii