Considerata unul dintre cele mai frumoase capitale Europene, Budapesta aspira si la titlul de cel mai frumos oras de pe Dunare, la stransa concurenta cu Viena si Bratislava. A luat nastere din unirea, in 1872, a celor doua orase de pe o parte si cealalta a batranului fluviu, Buda si Pesta, care, impreuna cu Obuda au format capitala Ungariei. Noul oras, transformat intr-o adevarata metropola, a devenit centrul economic, cultural si comercial al tarii. Au fost construite bulevarde, palate, scoli, banci, birouri, si linia de metrou in 1896. Cladirile au fost proiectate si construite de o pleiada de arhitecti ilustri dar capitala a avut de suferit urmarile Primului Razboi Mondial, apoi a fost ruinata in timpul Celui de al Doilea si, in cele din urma, in 1956, de tancurile rusesti. Oamenii si-au refacut insa orasul, mandrindu-se cu podurile de peste Dunare, cu faimosul Parlament, cu multimea statuilor si a bisericilor.
Unul dintre simbolurile capitalei ungare, ramane Bastionul Pescarilor, aflat in stricta apropiere a elegantei si impunatoarei biserici Sf. Mathias. Cu toate ca este cunoscut ca „bastion”, acesta nu a fost construit ca punct de observatie sau de aparare, ci doar ca o terasa de piatra alba la poalele dealului, oferind o splendida panorama asupra orasului si conferind un aer mai impunator locului respectiv. Complexul neo-romanesc a fost construit intre 1899-1903 de arhitectul Frigyes Schulek, iar numele lui are doua explicatii. Unii sustin ca aici isi avea odinioara sediul ghilda pescarilor care au contribuit din plin la apararea orasului si ridicarea zidurilor defensive. Altii cred ca numele se datoreaza faptului ca aici a existat piata de peste, cea mai mare din oras.
Constructia monumentului s-a inscris pe linia initiativelor luate de aniversarea „Mileniului”, in 1986. A fost anul in care s-au celebrat 1000 de ani de cand triburile maghiare, conduse de Arpad, au plecat de pe malurile Volgai si s-au stabilit in bazinul Dunarii. Intregul edificiu este o combinatie iberic-orientala de turnuri, de drumuri de straja, de alei de promenada, de scari, de terase, de firide, totul creand un ansamblu unitar sugerand mai degraba dueluri si crinoline, decat viata moderna a marelui oras. Cele sapte turnuri ale monumentului reprezinta cele sapte triburi maghiare, cate un turn pentru fiecare trib. Toate poarta nume ugro-finice ca Ond si Kond si fiecare conducator are propria statuie.
Scarile, coborand spre poalele monumentului si implicit spre apa, conduc spre statuile lui Ioan de Hunedoara si cea a Sfantului Gheorghe omorand balaurul, o copie a celei aflate in Cluj-Napoca. Centrul ansamblului este dominat de statuia ecvestra a Sfantului Rege Stefan, cel care a crestinat Ungaria. Eroul poarta in mana dreapta crucea dubla, apostolica. Statuia a fost realizata in 1906 de Aljos Stróbl. Cu tot aerul solemn si impunator al monumentului, cu toata vechimea sa venerabila de peste un secol, Bastionul ia parte activa la viata de zi cu zi a orasului. Aici poti intalni o multime de tineri veseli cantand la chitara, tarani imbracati in straie populare vanzand faimoasele suveniruri, o multime pestrita urcand sau coborand treptele de piatra.
Unii au considerat ansamblul un kitch arhitectural dar cei mai multi il indragesc si il apreciaza. De altfel este cel mai fotografiat edificiu din Budapesta si nelipsit din albumele si pliantele turistice. De aceea, bastionul, ca intreaga zona, a fost pus din 1988 sub protectie UNESCO, apartinand astfel patrimoniului universal. Adevarat castel de zane, Bastionul este locul care iti poate oferi o intoarcere in trecut, un trecut strans legat de prezent si aruncand punti spre viitor.
IRINA STOICA
Comentarii