Biserica din Tazlau

           Domnia lui Stefan cel Mare – cea mai lunga si mai glorioasa din istoria Moldovei, peste 47 de ani – a fost marcata, dupa cum subliniaza Constantin C. Giurescu si Dinu C.

           Domnia lui Stefan cel Mare – cea mai lunga si mai glorioasa din istoria Moldovei, peste 47 de ani – a fost marcata, dupa cum subliniaza Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu, nu doar prin fapte vitejesti ci si prin gospodarirea înteleapta a tarii si sporirea bogatiei ei. Pe aceasta linie se înscriu si numeroasele constructii – laice si bisericesti – înflorirea artelor: arhitectura, pictura, decoratiile în lemn, metal sau piatra. Numarul asezamintelor religioase ridicate de marele Stefan este mai mare decât al oricarui alt domnitor. Se spune chiar ca voievodul înalta o biserica dupa fiecare batalie, asa ca nu e de mirare ca s-a ajuns sa i se atribuie orice asezamânt religios mai vechi. Se stie însa ca pe lânga ctitoriile sale vestite, cum este Putna, voievodul a înaltat si unele biserici noi, pe locul altora mai vechi.
           Acesta este si cazul manastirii Tazlau, zidita în satul cu acest nume, la 25 de kilometri de Piatra Neamt, pe locul unei mai vechi sihastrii, din secolul al XIV-lea.
           Dupa cum se stie Tazlau era o straveche vatra româneasca din secolul al XIII-lea cu sate si traditii specifice. Aici traiau sihastrii anahoreti al caror numar ajunsese în secolul al XIV-lea destul de mare. În 1482, la data de 9 octombrie, Alexandru cel Bun permite boierilor sai, Toder si Lie, sa întemeieze o manastire în locul respectivei sihastrii. Aceasta, având hramul „Nasterea Maicii Domnului”, a fost cunoscuta sub numele de „Manastirea de la Obârsia Tazlaului, disparuta dupa aparitia celei fondate de Stefan cel Mare.
           Domnitorul zideste din temelii noua manastire, pastrând vechiul hram. Constructia se efectueaza între 4 iulie 1496 – 8 noiembrie 1497, frumosul locas devenind astfel manastire voievodala. Înconjurata de chilii, cu turn de clopote si zid de incinta, ea facea parte dintre manastirile fortarete. Exteriorul este simplu, decorat numai cu ferestre si doua siruri de ocnite iar vechea pictura interioara a fost reînnoita la jumatatea secolului al XIX-lea. De remarcat ca si alti domnitori au contribuit la înfrumusetarea acestui sfânt locas. Astfel Alexandru Lapusneanu îi adauga un pridvor, adaptat perfect ansamblului. Se pastreaza, de asemenea, usa originara din lemn de arin, sculpata ulterior de „calugarul Mihai în zilele Domnului Io Ieremia Movila Voievod… Cozma maistru” (1596) Zidurile masive înconjuratoare sunt pastrate în parte pâna în zilele noastre, ca si turnul de straja, dovedind astfel, peste secole, rolul pe care aceste asezaminte de credinta si cultura l-au avut în apararea tarii.