Datand din anul 1673, Biserica Sfantul Onufrie a fost ctitorita de domnitorul Stefan Petriceicu (1672-1673; 1673-1674; 1683-1684) in satul Manastioara, in zilele noastre un cartier al orasului Siret, judetul Suceava.
Inclusa pe lista monumentelor istorice din judetul respectiv, Biserica face parte dintr-un ansamblu care mai contine turnul-clopotnita, o fantana cu rezervorul de colectare din piatra, ctitorita in 1765 de episcopul Ioanichie al Romanului si o cruce din piatra, frumos ornamentata din 1765.
Istoria bisericii incepe in anul 1560, in timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu (1552-1561 si 1564-1568) cand preotul Mihul din Siret primeste un lot de pamant din pasunea targului. El sadeste aici o livada construind in mijlocul ei o bisericuta de lemn pe care, cu putin timp inainte de moarte o inchina Manastirii Putna. In locul acesteia in anul 1673, domnitorul Stefan Petriceicu zideste biserica de piatra asa cum mentioneaza pisania cu stema plasata in pridvor deasupra usii de la intrare in pronaos. Biserica primeste de-a lungul anilor o serie de danii importante iar in 1775 se infiinteaza aici schitul, care apoi este desfiintat in 1785 de autoritatile austriece si asezamantul devine biserica parohiala, averea sa revenind mosiilor statului din Lemberg (Liov).
Locasul este reparat in 1899 si 1921 iar in anul 1919 este declarat monument istoric. In 1969 este restaurata fara a i se aduce modificari dar dupa cutremurul din 1977 si alunecarile de teren care au urmat, locasul se rupe in trei corpuri distincte. Dupa 1987 se fac importante lucrari de reparatii si consolidare si este construita clopotnita de piatra in locul celei vechi de lemn. Biserica si clopotnita sunt sfintite la 12 iunie 1989 de Pimen Suceveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Iasilor.
Biserica Sfantul Onufrie este, asa cum subliniaza istoricul de arta Vasile Dragut „o replica a Putnei, la proportii mici, dar de o notabila frumusete”. Este construita dupa un plan treflat, cu ziduri groase de 1,40-2 metri, sprijinite in exterior de sapte contraforturi cu inaltimea de cinci metri. Este impartita in incaperile clasice: pridvor, pronaos, naos si Altar.
Intrarea in pridvor se face prin doua usi egale pe latura sudica si pe cea nordica. Pe latura de vest, pridvorul inchis este luminat de doua ferestre mari. Este despartit de pronaos printr-un zid perforat de o usa masiva.
Pronaosul este despartit de naos prin doua coloane de piatra formand trei arce boltite. Naosul se afla cu o treapta mai jos decat pronaosul si prezinta abside laterale largi, fiecare luminata de cate trei ferestre largite in interior si ingustate spre exterior. Deasupra naosului se inalta o turla octogonala asezata pe un soclu stilat. Altarul are o forma semicirculara cu trei ferestre, cea din mijloc fiind mai mare. Catapeteasma este din lemn de tei, sculptata si pictata in tempera de un calugar de la Putna si acoperita cu foita de aur.
Biserica a fost initial acoperita cu sindrila care in cea de a doua jumatate a secolului al XX-lea a fost inlocuita cu tabla.
IRINA STOICA
Comentarii