Cunoscuta de locuitorii Capitalei noastre si ca „Biserica copiilor” Biserica Sfantul Stelian se afla in sectorul 3 in apropierea Colegiului National Matei Basarab.
Biserica are un trecut zbuciumat. Pe locul pe care se inalta astazi, un mic boier Luca, de la care se trage si numele cartierului respectiv, construise o biserica de lemn care se ruinase in timp. In locul ei, in 1736 mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti ridicase o biserica de zid pentru a adaposti o particica din moastele Sfantului Stelian aduse de la Muntele Athos unde fusesera adapostite dupa ce Asia Mica fusese cucerita de turcii selgiucizi.
Biserica avea hramul Sfantul Nicolae si a rezistat un veac pana in 1838 cand a fost distrusa de un cutremur. In scurt timp este insa inaltata o noua biserica datorita eforturilor preotului paroh Ion Calarasanul sprijinit de doi negustori macedoneni, Anghel Hagi Pandele si Constantin Athanasiu. Biserica este sfintita de mitropolitul Nifon al Tarii Romanesti si, la cererea ctitorilor i se adauga hramurile: „Sfintii Imparati Constantin si Elena” si „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”.
Un nou necaz se abate insa asupra asezamantului. In ziua de Pasti a anului 1847 cade prada uriasului incendiu care a mistuit tot centrul orasului. Din fericire au fost distruse numai acoperisul si cateva obiecte de cult dar a fost nevoie de trei ani ca biserica sa poata fi refacuta mai ales ca si ctitorii pierdusera mult din cauza focului. Preotul Ioan Calarasanul continua sa se ingrijeasca de averea bisericii pe care o inzestreaza cu acareturi, odoare si carti de cult cu sprijinul enoriasilor.
La refacerea bisericii dupa incendiu a contribuit si Anton Pann, enorias al parohiei si cantaret onorific care, la moartea sa in 1854 a fost ingropat in dreptul ferestrei de la proscomidie. Sotia sa, Ecaterina Pann, a donat sfantului locas si curtea in care se afla tipografia.
Biserica in stil neoclasic, are un aer impunator, cu o singura turla, o intrare cu multe scari, un pridvor cu coloane subtiri si un fronton triunghiular. Se pastreaza moastele Cuviosului Stelian si ale sfintilor Haralambie, Elefterie si Onufrie.
Cu trecerea timpului crescuse evlavia fata de Cuviosul Stelian, ocrotitorul copiilor, fapt pentru care a ajuns hram principal al bisericii.
In 1859 a fost preluata de breasla „tutungiilor si cafegiilor” si a tuturor vanzatorilor de dulciuri care se vor dezvolta ca breasla a cofetarilor si la inceputul secolului nostru Pavel Negreanu, angrosist de pielarie va darui bisericii icoana argintata a Sfantului Spiridon, patronul pielarilor si cizmarilor. Toate aceste bresle vor sprijini biserica in care, la zilele de sarbatoare vor fi cinstiti si ocrotitorii lor cu fastul cuvenit.
Biserica a suferit mari stricaciuni la cutremurul din 4 martie 1977 si a fost necesara consolidarea ei. Lucrarile au continuat cu repictarea realizata de pictorul Dumitru Banica intre 1982-1986 iar dupa demolarea bisericii Spirea Veche din Calea 13 septembrie au fost aduse aici cateva vitralii, stranele si icoana de lemn a Sfantului Spiridon.
Din 1990 s-a organizat aici editura parohiala „Credinta noastra” editand prima revista religioasa de dupa decembrie 1989, carti de indrumare crestina, manuale, carti postale si iconite.
IRINA STOICA
Comentarii