Parafrazand titlul unui binecunoscut volum de versuri al lui Tudor Arghezi – „Flori de mucigai”– care, la randul sau, preluase si transfigurase artistic titlul volumului altui mare poet, francezul Charles Baudelaire – „Florile raului”, va prezentam un element surprinzator, insa cu atat mai fascinant si tulburator.
Ideea de baza este de altfel cunoscuta si analizata profund atat de esteticieni, cat si de artistii plastici ori de psihologi: in ceea ce numim „urat”, „putred” sau „decrepit” exista intotdeauna si o anume doza de frumusete, de seductie.
Extinzand sensul, ne putem gandi la celebrul personaj Quasimodo, cocosatul lui Victor Hugo, care genera repulsie din cauza diformitatilor sale fizice, dar avea un suflet de aur sau la insusi Lucifer, despre care se spune ca emana o frumusete irezistibila, desi reprezenta intruchiparea maleficului pur.
Daria Fedorova, o tanara rusoaica de numai 24 de ani din Moscova, nu este personaj al vreunei opere artistice, ci ea insasi creeaza arta. Arta, expresie a frumosului din lume? Si da, si nu! Tocmai aici e cheia uluitoarelor sale realizari, caci la baza lor se afla un element in principiu respingator, dezagreabil si periculos: mucegaiurile, care ascund insa un univers de o complexitate (inclusiv estetica) halucinanta. Trecut prin malaxorul gandirii umane si apoi prin filtrul spiritului si sufletului, acest univers se metamorfozeaza in atomi si galaxii, in creaturi primitive sau foarte evoluate, in peisaje pamantesti, galactice ori paradisiace.
Vorbim in termenii artei picturii, insa nimeni nu ar putea incadra cu strictete genul, stilul sau orientarea lucrarilor Dariei Fedorova. Pentru ca apare aici un sincretism obligatoriu al mai multor domenii ce dovedesc nu doar ca sunt compatibile intre ele, ci si ca tocmai impreuna sunt capabile sa izvorasca minuni.
Cel mai bine exprima acest lucru chiar autoarea, o profesionista si in domeniul biologiei si al proceselor chimice de laborator: „Subiectul principal pe care il explorez se afla intre practicile artistice, notiunea de laboratoare stiintifice, experimentele Sci-Art, religia si interconectarile vizuale si fizice dintre arta si domeniile stiintifice. Pentru mine, toate laboratoarele si stiintele in sine ar putea fi deja explorate precum ceva artistic si inspirator, de aceea am decis sa investighez acest lucru in practica mea. Materialele pe care le folosesc reflecta in mod clar pozitia mea: incerc sa renunt la reprezentarea obisnuita, lucrand cu obiecte vii, fie ca sunt fluide biologice sau organisme vii, bacterii, ciuperci. Pentru ca aceasta este una dintre metodele de a arata natura organismelor vii. In una dintre lucrarile recente, am analizat bacteriile care traiesc pe suprafetele icoanelor Bisericii, sarutate de oameni.
A fost efectuata o analiza, iar pentru rezultat am realizat fotografii ale coloniilor gasite, tiparite pe materiale plastice cu text scris de mana, prezentate sub forma de triptic, ca o legatura cu trei icoane cu frunze. Asadar, in lucrarile mele cercetez partial problematica religiei, in cadrul stiintei, dar traversand aceste zone, exista o rezonanta si o multime de intrebari.”
Experimentele sale reale se bazeaza pe ideea de autoidentificare si autoportretizare prin diferite medii, practici sculpturale si instalatii totale de acces. Explorand aceste contexte, vorbind despre autoportretizare si identificare, artista vrea sa ofere publicului esenta unei naturi metaforice a sa, folosind simbolistica materialelor specifice, cum ar fi obiecte gasite, artefacte de laborator, tuburi de sticla, lichide, mostre de materiale uscate si rasinoase, de colonii microbiologice. Pe aceasta cale insolita, privitorul este invitat in individualitatea intima a artistei.
De asemenea, trebuie subliniat faptul ca tema religioasa este „infiltrata” in toate contextele creatiilor sale, ea lucrand deopotriva asupra contradictiilor si consensurilor dintre conceptele stiintei si ale religiei.
Privirea sensibila si lucida pana la durere a Dariei Fedorova se intoarce cumva in propriul ei interior, scrutandu-si Universul Mic personal, la fel cum ochiul biochimistului se insinueaza „indiscret” in lumea microscopica.
Fotografiile de mare detaliu cu mucegai si bacterii arata ca peisajele colorate ale unor inchipuite planete non-terestre. Oare de ce nu am vorbi despre niste planete minuscule ce roiesc in jurul nostru pentru a ne arata ca, de fapt, nu detinem adevarul absolut?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii