Orasul Innsbruck a constituit din cele mai vechi timpuri un punct de referinta pentru viata, arta si politica Tirolului. Intemeiat de romani, devenit apoi leagan al crestinismului bavarez, atestat documentar in 1187, a intrat in stapanirea Contilor de Andecht, pentru ca in cele din urma sa fie administrat de Habsburgi din 1363. Acestia au facut din oras o resedinta regala construind palate si biserici.
Maximilian I, devenit in 1493 rege al Germaniei si imparat din 1507, a unit toate posesiunile Habsburgilor, a facut din Tirol, „inima Imperiului” dupa cum singur declara si din Innsbruck un loc de placuta odihna fizica si spirituala, celebrandu-si aici, in 1494, casatoria cu Bianca Sforza. Aducand arhitecti vestiti, a construit „balconul de aur” si „Palatul Imperial”, gasind uriase satisfactii in aceasta munca de infrumusetare a orasului.
Domnia nepotului sau, Ferdinand al II-lea (1564-1595) a fost de asemenea o perioada de intensa activitate culturala. El si-a concentrat eforturile in renovarea si restaurarea Castelului Ambras si colectionarea unor obiecte de arta. Aflat in sudul orasului, dominand vechiul sat Ambras, castelul se inalta in mijlocul unui parc de dimensiuni impresionante. Initial o fortareata medievala apartinand Contilor de Andecht, fusese achizitionata de Ferdinand al II-lea.
Acesta se casatorise in secret cu Philippina Welser, o femeie de origine burgheza, careia nu i se pemitea sa apara la curte. De aceea intre 1564-1589 a fost refacut pentru ea Castelul Ambras, care i-a devenit casa si unic adapost regal, fiind in acelasi timp loc de pastrare a colectiilor augustului ei sot. Constructia are trei componente: Castelul de Sus, Sala Spaniola si Castelul de Jos.
Castelul de Sus, inaltat pe trei nivele, contine si citadela medievala. 19 semineuri, construite in stilul Renasterii, impodobesc interioarele, fiecare avand un alt model si o alta culoare. Peretii dinspre curtea interioara sunt decorati de sus si pana jos cu picturi in tonuri cenusii, basoreliefuri si statui amplasate in nise nu foarte adanci.
Lucrarea a fost executata de pictorul curtii Heinrich Teufel. Cladirea adaposteste o parte din faimoasa Colectie de Arta Ambras, „Camera Minunilor” (Wunderkammer) si o colectie de arta medievala tarzie. Asa-numita Sala Spaniola, construita intre 1570-1572 este una dintre cele mai minunate sali Renaisance, destinata spectacolelor. Are o lungime de 43 metri, o latime de 10 metri si o inaltime de 5 m iar peretii sunt decorati din plin cu imagini simbolice si cu portrete ale printeselor tiroleze, realizate de Antonis van Brackh.
Castelul de jos este un amestec de arta si kitch, de lucruri valoroase si altele, cel putin curioase. Cea mai pretioasa piesa de aici este Camera de Arme, una dintre preferatele colectionarului. Ferdinand al II-lea a fost unul dintre cei mai pasionati colectionari ai epocii. Doi secretari si o multime de agenti lucrau la imbogatirea colectiei sale, devenita faimoasa in intreaga lume. Contrar dorintelor sale insa, o mare parte din adevaratul muzeu pe care l-a creat a fost transferata la Viena si risipita in mai multe muzee.
IRINA STOICA
Comentarii