Ducatul de Bretania a luat nastere in anul 936 cand Alain Barbetorte, nepotul lui Alain I cel Mare a eliberat tara de sub ocupatie normanda si a devenit primul Duce de Bretania. Pana in secolul al XII-lea ducatul este disputat de marile case feudale din Nantes, Rennes, Cornouailles acesta trecand de la o conducere la alta.
La mijlocul secolului al XII-lea ducatul este tinta unor conflicte intre Franta si Anglia, atat dinastia Plantagenet cat si Casa de Franta vrand sa aduca aici conducatori fideli pentru a controla mai bine regiunea. Ducii de origine franceza reusesc sa se impuna si consolideaza statul bretan intre 1360 si 1460.
In 1532 este proclamata unirea ducatului cu Franta, dar aceasta va deveni oficiala abia in 1547. Bretania ramane totusi autonoma pana la Revolutia Franceza din 1789.
Martor al acestor evenimente a fost Castelul Ducilor de Bretania, construit in secolul al XIII-lea, o fortareata cu turnuri. Este ultimul dintre castelele de pe Valea Loirei, dinainte de Oceanul Atlantic, ridicat chiar in inima orasului Nantes. De fapt castelul a fost mai intai o fortareata scaldata de un brat al Loirei, astazi secat, accesul in interior putand fi facut pe un pod mobil. Era o constructie austera, in ciuda celor sapte turnuri si a curtilor interioare care pareau sa o invioreze.
Adapostind familiile Ducilor de Bretania, a capatat aspectul pe care il are si astazi, o contributie esentiala in acest sens avand-o ducele Francisc al II-lea si fiica sa, Ana de Bretania, de doua ori regina a Frantei prin casatoriile succesive cu Carol al VIII-lea si Ludovic al XII-lea. Modificarile si intaririle aduse de acestia incepand din anul 1466 reprezentau o garantie a mentinerii independentei statului.
Castelul a slujit rand pe rand ca fortareata, resedinta ducala, inchisoare regala, cazarma. Arhitectural este o combinatie intre goticul flamboaiant si Renasterea italiana si dintre cele sapte turnuri, Turnul Coroanei de Aur prezinta lucarne impresionante. Ana de Bretania a contribuit mult la infrumusetarea interioarelor acestei constructii guvernamentale unde aveau loc festivitati si turniruri.
Cele 32 de camere ale Castelului dovedesc un bun gust remarcabil si o exceptionala atentie acordata detaliilor. Recent castelul a fost restaurat si trecut pe lista monumentelor istorice ale Frantei. Gazduieste acum Muzeul de Istorie din Nantes, expunand peste opt sute cincizeci de obiecte de valoare. De asemenea castelul include si cateva monumente importante pentru Europa, datand chiar din perioada comertului cu sclavi.
Lucrarile de restaurare a castelului si de organizare a muzeului au inceput in 1990 si au durat peste 15 ani. Rezultatul a fost insa pe masura asteptarilor, oferind o noua viziune a legaturii intre prezent si trecut. Iluminat puternic in timpul noptii pare sa se integreze si mai bine in ansamblul zidurilor inconjuratoare nealterate de vreme si intinse pe o lungime de 500 de metri.
Castelul este reprezentativ pentru oras care insa, in egala masura se mandreste si cu Catedrala Sfintii Petru si Pavel unde printre criptele sale esti intampinat de o capodopera lucrata in marmura de Carrara. Este mormantul lui Francisc al II-lea comandat de Ana de Bretania pentru a adaposti osemintele acestuia, respectiv ale tatalui ei si ale mamei sale Marguerite de Foix. Admirabile sunt si statuile celor patru virtuti cardinale: Dreptatea, Forta morala, Prudenta si Cumpatarea.
Putem mentiona de asemenea ca in aceasta catedrala la 13 aprilie 1598 a fost semnat Edictul din Nantes prin care regele Henric al IV-lea acorda libertate de cult protestantilor si egalitate cu cei de religie catolica.
IRINA STOICA
Comentarii