Pentru noi toti Valea Prahovei inseamna munte si aer proaspat, stanci si paduri, cascade si izvoare, pesteri si manastiri. Inseamna Crucea Caraimanului, Sfinxul din Bucegi si Zanele de pe Valea Cerbului. Este un loc drag sufletului nostru, incarcat de simboluri. Unul dintre acestea este, fara indoiala, Castelul Peles, aflat in oraselul cu mireasma unica de brad care este Sinaia.
Ideea construirii unui castel in aceasta zona dateaza din 1873 cand Carol I a ales locul pentru ridicarea resedintei sale de vara. In 1873 arhitectul Wilhelm Doderer din Viena intocmeste planurile iar intre 1874-1875 se desfasoara lucrarile de amenajare a terenului in vecinatatea manastirii Sinaia, pe malul stang al paraului Peles. Piatra de temelie este pusa la 22 august 1875. Arhitectului Doderer i se reziliaza contractul in 1826 si conducerea lucrarilor este preluata de tanarul sau ajutor, arhitectul I. Schulz, secondat fiind de sculptorul Stöhr.
In timpul Razboiului de Independenta lucrarile sunt intrerupte, fiind reluate in primavara anului 1879. Inaugurarea are loc la 7 octombrie 1883 dar amenajarile interioare dureaza pana in 1914. De fapt incepand din 1896 constructia a fost radical refacuta si transformata, lucrarile fiind conduse de arhitectul ceh Karel Liman. Prin transformarile efectuate, ridicarea de noi aripi si inaltarea turnului central, care atinge 66 metri, palatul se deosebeste fundamental de cel initial, capatand aspectul pe care il are astazi.
Parcul castelului a fost proiectat si realizat de arhitectul peisagist Knechtel care fusese in slujba imparatului Maximilian al Mexicului. Arhitectura interioara a castelului este in spiritul renasterii germane la care se adauga elementele de chalet elvetian. Totul este lucrat in caramida si lemn, capatand un aspect unitar si evocand atmosfera burgurilor germane medievale.
Interiorul prezinta totusi o mare varietate de stiluri care insa, fiind maiestrit imbinate, sporesc farmecul castelului si senzatia de inedit. Accesul se face printr-un vestibul de unde porneste o scara monumentala care duce la holul de onoare. Acesta a fost construit in 1911, pe locul unei foste curti interioare si este realizat in stilul Renasterii germane. Scara in spirala, sculptata in lemn este opera sculptorului roman Gheorghe Stanescu iar Madona din Nüremberg, din lemn de nuc, este o copie dupa o lucrare din secolul al XVI-lea atribuita lui Peter Vischer.
Salile de arme, atat cea mare, cat si cea mica, etaleaza nu doar colectii bogate de arme germane, romanesti si orientale ci si armuri din secolele XV-XVI.
Lemnul este materialul preferat in decoratiunile interioare. Astfel Cabinetul de lucru este impodobit cu plafoane si lambriuri din lemn de nuc avand parte superioara capitonata cu piele de Cordoba iar anticamera cabinetului contine o valoroasa garnitura de mobilier breton.Biblioteca este si ea lucrata in lemn de stejar sculptat, in stilul renasterii germane, iar in Sala veche de muzica exista o garnitura de mobila indiana din lemn de teck. Vitraliile contin subiecte inspirate de basmele romanesti.
Suita de sali de receptie este deschisa de Sala florentina, cu tavanul aurit din lemn de tei, minunate lustre de Murano, copii dupa tablourile lui Rubens si un semineu de marmura pe care se afla o copie, la scara redusa, dupa monumentul lui Lorenzo de Medicis, opera a lui Michelangelo.
Sala Coloanelor sau Sala Oglinzilor este lucrata in spiritul Renasterii italiene. Oglinzile creeaza impresia de spatiu larg, pe pereti sunt copii dupa Tizian si Veronese si un tablou original din scoala lui Correggio, iar plafoanele si coloanele in stil doric dau o nota de eleganta in plus.
Pentru sufragerie s-a folosit lemnul de nuc si pielea de Cordoba, covorul de Smirna este deosebit de valoros iar vitraliile prezinta scene din viata cavalerilor. Sala maura, destinata receptiilor, este lucrata in stil hispano-mauresc, decorata cu arabescuri din stuc aurit, panoplii cu arme orientale, covoare de Smirna, iar in fund cu o fantana din marmura de Carrara, amintind palatul Alhambra din Grenada.
Salonul turcesc cuprinde piese expuse de Expozitia de la Paris din 1868. Acestor sali de la parter li se adauga Teatrul, cu o capacitate de 60 de locuri, construit in stil Ludovic al XIV-lea, Sala de Concerte, Galeria de Marmura si altele. Apartamentele pentru oaspeti de la etaj dovedesc acelasi bun gust in alegerea mobilierului si a decoratiilor. Deschis in mare parte publicului, Castelul Peles reuseste sa ne umple sufletele de emotie si frumusete, incadrandu-se perfect in maretia muntilor care-l inconjoara.
IRINA STOICA
Comentarii