In aceste zile in care ne pregatim sa intampinam marea sarbatoare a Nasterii Domnului gandurile noastre ne poarta spre pestera din Bethlehem si ieslea Pruncului Sfant, spre Catedrala din Köln cu moastele Celor Trei Magi si spre toate locurile inchinate copilului Iisus sau Sfintei Fecioare.
Cultul marial este larg raspandit in Europa, in special in Franta unde o multime de asezaminte se numesc Nôtre Dame. Printre acestea pot fi amintite catedralele din Rouen, Amiens, Reims, Bayeux, Evreux si Laon. Cea din Paris este un adevarat simbol al orasului, iar cea din Chartres una dintre cele mai misterioase. Orasul, asezat pe malurile raului Eure, a cunoscut o civilizatie infloritoare inainte de cea a galilor instalati aici. Dovada sunt dolmenele, cum este cel, care, impreuna cu movila si putul sapat dedesubt, a fost adorat ca un loc sacru.
Mai tarziu, druizii, preotii cunoscuti in Galia si Anglia au intemeiat aici o scoala in cadrul careia au anuntat ca au avut o viziune profetica in care li s-a aratat ca o fecioara va naste un copil. Ei au sapat in trunchiul unui copac imaginea fecioarei tinandu-si copilul pe genunchi si au asezat-o alaturi de put numind-o „Fecioara de sub pamant”. Locul era incarcat de o energie telurica neobisnuita care crestea sau scadea dupa anotimp, redand fortele vitale celor care veneau aici.
In secolul al II-lea crestinii au gasit statuia, au numit-o „Fecioara Neagra” deoarece era innegrita de vreme si au inceput sa i se inchine. Locul in care a fost gasita a fost denumit la randul lui „Grota Druidului” iar putului din apropiere i s-a spus „Fantana Puterii”. In ultimii 1500 de ani colina din Chartres a fost intotdeauna impodobita cu o biserica. Prima, ridicata in primele secole ale crestinismului a fost incendiata de Ducele de Aquitania in 743 iar cea care a fost ridicata ulterior a cazut prada focului pus de danezi in anul 858. Au urmat alte doua incendii distrugatoare in 962 si 1020.
In 1128 cavalerii templieri, intorsi din Tara Sfanta, au inaltat Catedrala inchinata Fecioarei dar si aceasta a fost distrusa de foc la 10 iunie 1194. Aceasta prima catedrala opera a monahilor cistercineni condusi de Bernard de Clairvaux a reprezentat o adevarata revolutie in arhitectura timpului, banuindu-se chiar ca membrii ordinului respectiv sau intors din Tara Sfanta cu tot felul de cunostinte pe care nu le mai avea nimeni la vremea respectiva.
Flacarile ultimului incendiu nu au atins tunica Fecioarei, pastrata aici, cu toate ca din intreaga constructie nu a putut fi salvat decat un vitraliu si portalul care a fost pastrat obtinandu-se astfel supravietuirea unor minunate sculpturi medievale. A fost nevoie de mai bine de 30 de ani pentru ridicarea noii catedrale. Nu se cunoaste exact numele arhitectului care a condus lucrarile, acesta fiind numit simplu „maestrul de la Chartres”.
Se pare ca locul este de fapt un spatiu al actiunii spirituale. Labirintul din centrul navei, inscris intr-un cerc cu diametrul de 13 metri, compus din lespezi incastrate in pardoseala, strabatut de pelerinii desculti in special in zilele inchinate Sfintei Fecioare pare sa fie unul din acele locuri care transmit o stare spirituala deosebita. Vitraliile realizate cu mare arta, printre care si cel scapat din ultimul incendiu, emana parca o forta neobisnuita iar lespedea rectangulara asezata de-a curmezisul fata de celelalte pietre din pardoseala navei laterale sporeste misterul asezamantului la care si tunica purtata de Sfanta Fecioara la nasterea lui Iisus, daruita bisericii in 876 de nepotul lui Charlemagne contribuie din plin.
IRINA STOICA
Comentarii