Cu toate ca acesta este numele generic sub care sunt cunoscute cele trei orase din apropierea portului maltez, fiecare dintre ele are un nume si o istorie aparte. Ele se numesc Birgu, Bormla si Senglea. Primul dintre ele a fost Birgu, la inceput un mic sat de pescari adapostindu-se in spatele unui castel antic, ridicat in capatul unei peninsule. Castelul este mentionat si in unele texte medievale sub numele de Castrum Maris sau Castell’a Mare. Aparent, castelanul avea o anume autonomie si era independent de asa-numita Universita, consiliul principal cu sediul la Mdina, vechea capitala a statului.
De asemenea, toti cei care aveau case, chiar in afara zidurilor, dar suficient de aproape, se considerau supusi ai castelanului si in afara ordinelor consiliului ale carui fapte erau mult prea sangeroase. In 1530, cand au sosit aici Cavalerii Sfantului Ioan, populatia a sperat ca va fi mai bine protejata impotriva piratilor. Cavalerii au considerat ca Mdina era prea departe in interiorul tarii si s-au stabilit la Birgu pe care imediat l-au protejat cu bastioane.Castell’a Mare a fost si el intarit si separat de Birgu printr-un sant cu apa. Nu dupa mult timp peninsula adiacenta, pe atunci inca nelocuita a fost, de asemenea, protejata de bastioane. Asezarile oamenilor si-au facut repede aparitia si, cum la vremea respectiva Mare Maestru era Claude de la Sengle, noua localitate a primit numele „Citta Senglea”.
In timpul marelui asediu din 1565, locuitorii din Birgu si Senglea au dat dovada unui curaj atat de iesit din comun, incat cele doua orase au primit titlul onorific de Cittr Vittoriosa si Cittr Invitta (Oras de necucerit). Extinderea asezarilor respective prin care s-a legat Birgu de Senglea a fost numita Bormla si Marii Maestri au inchis toate cele trei cetati cu impunatoare linii de bastioane. Bormla a primit titlul de Cittr Cospicua (Oras Vrednic de Stima). Dupa ce au construit Valletta, Cavalerii si-au transferat aici sediul si administratia. Birgu si celelalte doua orase au ramas insa centre ale activitatii navale a Ordinului. Aici erau corabii, ateliere si arsenaluri si tot aici traiau marinarii maltezi si negustorii care aprovizionau vasele.
Pirateria era practicata de multa vreme dar, odata cu venirea Ordinului, corsarii au capatat respectabilitate, operand sub licenta eliberata de Marele Maestru si fiind taxati dupa dimensiunile corabiilor. In cele trei orase s-au stabilit, de asemenea, si alti negustori de nationalitati diferite facand comert cu sclavi si cu alte marfuri aduse de corsari si de galerele Ordinului. Caracterul cosmopolit al Celor Trei Orase se mentine inca si astazi, fiind mai multi straini aici decat in orice alta localitate malteza. Sub englezi, Cele Trei Orase roiau de tot felul de activitati, marele port gazduind acum Flota Engleza a Mediteranei. In acelasi timp cateva familii bogate de armatori, malteze, s-au stabilit in Birgu si Senglea. Docurile s-au largit si s-au inmultit ca numar iar Castell’a Mare, caruia cavalerii ii schimbasera numele in Sant Angelo, a devenit sediul autoritatii navale sub numele H.M.S. St. Angelo.
Fiind atat de aproape de institutiile militare, Cele Trei Orase au avut mult de suferit in urma bombardamentelor din Cel de al Doilea Razboi Mondial. Se pare ca cele mai cumplite pierderi au fost suportate de Senglea. Locuitorii au fost evacuati intr-o relativa siguranta, dar multe cladiri istorice au fost definitiv distruse. Odata cu castigarea independentei, vasele de razboi din port au fost inlocuite de tancuri petroliere si fregate. In ciuda distrugerilor, Birgu mai poate oferi inca multe de vazut. Exista aici numeroase case din secolul al XVI-lea facute de Cavaleri, Palatul Inchizitiei, care incorporeaza si Muzeul de Folclor si magnifica biserica Sfantul Lawrence.Multe dintre bastioane au supravietuit si ele, iar o plimbare printre ele nu poate fi decat o reala patrundere intr-un trecut zbuciumat dar plin de curaj si demnitate.
IRINA STOICA
Comentarii