Inaltat in mijlocul Parisului, in apropierea altor edificii celebre, Panteonul este, fara indoiala, unul dintre simbolurile capitalei Frantei. Nici un roman nu ar trebui sa ocoleasca locul respectiv pentru ca in zona se afla doua simboluri dragi sufletului nostru. In imediata apropiere, langa Sorbona, se inalta statuia lui Eminescu, realizata de Ion Vlad, iar in fata Panteonului, pe frontispiciul Bibliotecii Sainte Genevicve este inscris numele lui Dimitrie Cantemir, alaturi de cele mai sonore nume ale Evului Mediu.
Biserica a fost ridicata initial in anul 507 de regele Clovis, dupa convertirea sa la crestinism. Locasul, destinat sa adaposteasca dupa moarte trupul sau si al sotiei sale, Clotilda, era inchinat sfintei Genevicve, patroana Parisului, cea care aparase orasul de invazii barbare si al carei trup a fost inmormantat aici in anul 512. Mormantul ei a devenit repede un loc de pelerinaj.
In 1744, dupa o boala grava, a carei vindecare a atribuit-o bunavointei Sfintei, Ludovic al XV-lea a facut un juramant prin care se angaja sa-i inalte Sfintei un edificiu prestigios. Proiectul basilicei a fost incredintat, in 1755, arhitectului Soufflot, a carui ambitie era sa ridice un edificiu care sa rivalizeze cu Sfantul Petru din Roma. Prima piatra este pusa in 1764 si colaboratorul sau, Rondelet a terminat lucrarile in 1790, Soufflot incetand din viata in 1780.
In 1791, monumentul a fost transformat in Panteon National. De doua ori in decursul secolului al XIX-lea, imensul sanctuar si-a reluat destinatia crestina inainte de a fi definitiv declarat templu civic, in 1885, cu ocazia funeraliilor lui Victor Hugo.
Biserica lui Soufflot, avand alaturi o scoala de drept, ridicata in 1771 si o alta de teologie, din 1783, vrand sa restabileasca prestigiul unei biserici divizate, este o constructie monumentala, arhitectul realizand inca prin schitele din 1863 o sinteza stilistica. Din arhitectura greaca a preluat intregul registru ornamental, multimea coloanelor si planul central in forma de cruce greaca. De la stilul gotic a imprumutat lejeritatea structurii, boltile si stalpii triunghiulari ai crucii transeptului. Domul este inspirat de marile exemple ale Renasterii. Soufflot dorise o lumina puternica, perforand peretii cu 45 de ferestre inalte si alte 17 in dom. Acestea insa au fost in mare parte acoperite dupa Revolutie de arhitectul Quatremcre du Quincy care dorea ca monumentul sa capete un aspect mai sepulcral
Prin decretul din 4 aprilie 1791, Constituanta gaseste locul demn de a primi corpul lui Mirabeau, si hotaraste transformarea basilicii intr-un templu destinat sa adaposteasca trupurile marilor oameni ai natiunii, carora asa cum subliniaza inscriptia de pe frontonul de la intrare realizat de David d’Angers in 1832, patria le este recunoscatoare. Sunt aduse aici trupurile lui Voltaire in 1791 si ale lui Jean-Jacques Rousseau si Marat in 1794.
Napoleon reda edificiul cultului, rezervand cripta ca loc de odihna vesnica celor care au adus servicii tarii. Dupa lovitura de stat din 1851, cladirea redevine Panteon, mentinandu-si acest rol din 1885 cand a fost adus aici trupul lui Victor Hugo. Peretii edificiului au fost acoperiti de matase pictata, incepand din 1874. Cele mai multe compozitii sunt semnate de Puvis de Chavannes si de Jean-Paul Laurens si au fost realizate in perioada in care edificiul a functionat ca biserica. Ele reprezinta scene din viata Sfintei Genevicve, a Ioanei D’Arc, a Sfantului Denis si a unor personalitati din Istoria Frantei. In interiorul edificiului se afla Pendulul lui Foucault, demonstrand rotatia pamantului, iar statuile si decoratiile realizate de baronul Gerard si personificand Gloria, Destinul, Justitia, confera un plus de solemnitate acestui edificiu din care coborand pe scara de piatra patrunzi intr-o lume a tacerii si urcand pe o alta scara a ajungi in cupola din care poti scruta cerul si frumusetile orasului.
IRINA STOICA
Comentarii