Daca Scotia este prin excelenta tara kilturilor si a cimpoaielor, a castelelor bantuite si a highlanderilor, Edinburghul reprezinta, fara indoiala inima ei. Aici s-a nascut indragitul scriitor Robert Luis Stevenson (1850-1894) ale carui romane de aventuri, si mai ales neuitata „Comoara din insula” incanta si astazi, dupa mai bine de un veac, cititorii de toate varstele.
Simbolul orasului este in primul rand Castelul, asezat pe o stanca de bazalt, de unde domina totul in jur. Aici pot fi admirate bijuteriile Coroanei Scotiei si camera in care Maria Stuart l-a nascut pe Iacob al VI-lea, rege al Scotiei, devenit mai tarziu, dupa moartea reginei Elisabeta, regele Angliei, Iacob I. Amintirea Stuartilor este dureroasa pentru majoritatea scotienilor, dar este pastrata in adancul sufletului ca o religie. Poate de aceea copiii din Edinburgh se joaca inca, mimand debarcarea lui Bonnie Prince Charlie, ultimul Stuart care a incercat zadarnic, in 1745, sa-si readuca la putere familia.
Castelul a fost resedinta lor inca din secolul al XI-lea. A ramas adevarata emblema nationala ca si micuta capela Sfanta Margareta, acesta fiind de fapt cea mai veche cladire din orasul in care in fiecare zi, ora 1 este anuntata locuitorilor printr-o lovitura de tun. Tunul este manevrat de o baterie de ostasi special instruiti, aflati sus, in apropierea Castelului.
Zidurile acestuia au fost martorele luptelor dintre catolici si protestanti, ai regimului de teroare instaurat de Oliver Cromwell in 1650 si a trecerii Scotiei sub stapanire engleza in urma Tratatului de Uniune din 1707. Calea Regala (Royal Mile) leaga Castelul de palatul Hollyrood ridicat in secolul al XVI-lea, resedinta regala si in zilele noastre, odinioara cunoscuta drept teatrul in care s-a desfasurat scena uciderii lui Rizzio, secretarul Mariei Stuart. Nu departe poti vedea ruinele vechii manastiri construite in secolul al XII-lea.
Calea Regala strabate multe strazi vechi, presarate de cladiri de mare interes, incarcate de istorie. Printre acestea pot fi amintite: Scotch Whisky Heritage Center, dedicat cunoscutei bauturi scotiene, Muzeul scriitorilor, expunand obiecte care au apartinut sau care evoca vietile si operele lui Robert Luis Stevenson, Walter Scott sau Robert Burns, biserica St. Gilles a carei clopotnita pare sa vegheze asupra orasului.
Multe dintre cladiri si gradini amintesc secolele XVIII si XIX, cand orasul a cunoscut o perioada neintrerupta de inflorire. Atunci a aparut practic un nou oras, construit dupa simetria riguroasa a arhitecturii georgiene, contrastand cu orasul vechi strabatut de Calea Regala. Acesta din urma ramane insa veritabila atractie pentru vizitatorul venit de departe datorita vitalitatii pe care o imprima prin magazine, cafenele, baruri.
Una dintre cele mai agitate si mai stralucitoare evenimente din viata de azi a orasului il constituie festivalul din august-septembrie, initiat in 1947. Este momentul cand se desfasoara parada fanfarelor militare si in care se canta la cimpoaie scotiene „Stingerea”, in vreme ce orasul ramane in intuneric si doar Castelul de pe stanca este luminat ca intr-o poveste cu zane.
Exista si un festival alternativ cu spectacole teatrale organizate pretutindeni chiar si in subsoluri. Nimic nu poate egala insa entuziasmul familiilor de cimpoieri care vin aici din toata Scotia pentru a da un strop de culoare in plus batranului oras inconjurat de lacuri si munti.
IRINA STOICA
Comentarii