Privind expresia de pe fetele femeilor din compozitiile elegantei pictorite Tamara de Lempika, veti fi de acord cu noi ca parca sunt acele dame fatale care abia asteapta sa le pice vreun bancher în plasa. Pentru deruta „adversarului”, ele nu privesc deloc agresiv, ci cu o lascivitate bine temperata care ne sugereaza un singur lucru: „Nu sunt o prada usoara!”. Urmele de evlavie ale chipurilor (parca evadate din icoane, uneori) pot însela doar începatorii.
Pictorita poloneza Tamara de Lempika are un nume emblematic pentru stilul ArtDeco. Datorita provocarilor ei artistice nu putem sa nu o comparam cu o printesa ratacita printre civili (care-i cad la picioare), delicata dar ferma, talentata, sireata si ambitioasa. Ne permitem sa spunem „sireata” pentru ca Tamara a stiut sa se inspire din cubismul lui Braque si Picasso, dar sa adapteze formele si culorile la „dulceata stilului clasic” – cum ar spune Nichita Stanescu.
Ca sa ne-o imaginam mai bine pe Tamara Lempika, amintim de personajul jucat de Marilyn Monroe în filmul „Printul si artista” (1957, cu Laurence Olivier). Eleganta aroganta a vesmintelor si comportamentul adolescentin, cu o naivitate bine „pregatita” si o nonsalanta coplesitoare pentru barbati, acestea ar fi coordonatele unei artiste care a muncit din greu pentru succes si a stiut sa culeaga de la viata tot ceea ce i-a asigurat un confort princiar.
Nascuta la Varsovia (1898, cu numele real Maria Gorska), într-o Polonie ocupata de Imperiul Rus, Tamara provenea dintr-o familie înstarita a unui avocat, evreu rus. Promenadele sale rasfatate prin capitalele europene sunt întrerupte de Începutul Primului Razboi Mondial. Familia sa se simte amenintata de bolsevici. Se casatoreste în 1916 cu Tadeusz Lempiki, însa bolsevicii le strica luna de miere, arestându-l pe proaspatul mire. Cu frumusete si tupeu, Tamara îl elibereaza cu sprijinul unui consul suedez si însurateii fug în Occident. Atrasa de arta – la început ca mijloc de trai –, Tamara devine o studenta perseverenta a mai multor scoli de arta din Paris. Îsi descopera talentul de portretista si începe sa câstige bani grei, apropiindu-se totodata de „lumea buna” din Milano si apoi de la Paris.
Stabilita în Monparnasse, Tamara Lempika îsi definitiveaza stilul, devenind o revolutionara si o nonconformista a formelor si culorilor, într-o lume dominata de cubism si fovism. Pe de o parte, artista preia deformarea geometrica a corpurilor (din cubism), dar pe de alta parte ajusteaza formele la modelul clasic – admiratoare a lui Raphael si Rubens. Tematica este si ea în voga: femeia senzuala, deseori lasciva si nudurile simple si multiple, inspirate de tema „femeii la scaldat” a impresionistilor.
Ca o adevarata vedeta a perioadei interbelice, Tamara îsi traieste viata numai printre membrii high-life ai Parisului, cochetând cu barbati mai în vârsta care-i pot satisface capriciile de artista – cap de afis al celebrului stil „1930”, ArtDeco. În consecinta, ea se casatoreste cu baronul Raoul Kuffner. Acest nabab o duce în America si un nou orizont se deschide pentru talentata poloneza, care este mereu pe val, de la New York la Los Angeles – unde cucereste Hollywood-ul portretizând mari vedete si chiar oameni politici.
PAUL IOAN
Comentarii