Amboise, poate cel mai frumos dintre vestitele castele din Franta, a intrat cu adevarat in istorie in jurul anului 503 când Clovis, regele Frantei, l-a intâlnit pe Alaric, regele vizigotilor, in insula Sfântul Ioan, asezata in mijlocul Loirei nu departe de constructia actuala. Devastat de normanzi in mai multe rânduri, castelul intra in posesia contilor de Anjou inainte de a apartine celebrei case de Amboise – Chaumont si de a fi lasat drept mostenire lui Ludovic, vinconte de Thouars. Acesta este invinuit insa de un complot impotriva regelui si bunurile sale sunt confiscate.
Cu incepere din 1431, castelul a facut parte din domeniul regal si Carol al VII-lea l-a vizitat de mai multe ori, facând din vechea fortareata o adevarata resedinta regala. Aici s-au nascut mai târziu copiii regelui Ludovic al XI-lea (1461-1483) si al Charlottei de Savoia. Regina si-a stabilit resedinta tot aici, dar regele a preferat sa ramâna in Plessis-lès-Tours.
Unul dintre marile evenimente petrecute la Amboise, a fost crearea Ordinului Saint Michel, in 1469. Ordinul simboliza atasamentul membrilor sai fata de biserica, monarhie si cavalerism, membrii sai purtând pelerine lungi, brodate cu aur si tivite cu hermina, si având pe cap inalte palarii de catifea.
Regina Charlotte de Savoia a murit in 1483, iar fiul ei, regele Carol al VIII-lea, a ramas puternic atasat de Amboise. Tot in 1483 ii fusese prezentata tânarului Delfin, de numai 13 ani, micuta Margareta de Austria, in vârsta de 3 ani, fiica unui puternic aliat al regelui. Cei doi urmau sa se casatoreasca dar fata a trait la castel pâna in 1492 când a trebuit sa se intoarca in Flandra pentru a lasa locul liber Annei de Bretagne, cu care Carol s-a casatorit la 6 decembrie 1491.
In aceasta perioada au inceput marile lucrari la castel, comandate de Carol al VIII-lea, care a primit o buna parte din fonduri prin reintroducerea impozitului pe sare. Acum a fost marit considerabil edificiul. Suprafata trapezoidala a intregului ansamblu a fost impartita in trei: curtea principala cu locuinta regelui, locuintele credinciosilor la sud si asa-zisa curte a Donjonului, la extremitate vestica a promontoriului. O inovatie remarcabila au constituit-o cele doua turnuri: Minimes si Heurtault.
Exceptionale sunt, de asemenea decoratiile interioare, realizate cu ajutorul unor artisti flamanzi si mai târziu italieni. Mobilierul este luxos, tapiserii de Flandra si frantuzesti, tesaturi de Damasc si covoare turcesti. Toate aceste lucrari au incetat brusc la 7 aprilie 1498, când regele, in vârsta de 28 de ani, s-a lovit cu capul de o usa joasa si a murit câteva ore mai târziu. Succesorul sau, Ludovic al XII-lea, a preferat ca resedinta Castelul Blois, unde s-a instalat impreuna cu vaduva predecesorului sau, Anne de Bretagne, pe care a si luat-o de sotie la 8 ianuarie 1499.
Amboise a ramas insa resedinta regala, aici locuind, peste câtiva ani, Louise de Savoia si copiii ei, printesa Margareta de Valois si viitorul rege Francisc I. Lucrarile de infrumusetare a resedintei au reinceput intre 1500-1501 si aceasta a capatat o deosebita stralucire in timpul lui Francisc I. La Amboise au fost semnate o serie de tratate si castelul a devenit locul preferat de odihna a lui Henric al II-lea, al Caterinei de Medicis, a lui Francisc al II-lea si al sotiei sale, Maria Stuart. O celebra conjuratie organizata aici impotriva regelui a fost reprimata cu duritate de Caterina de Medicis si printul Condé.
Dupa o serie de alti locatari ilustri Revolutia a confiscat castelul in care a instalat o cazarma si chiar o fabrica de nasturi intre „locuintele credinciosilor” si capela Saint Huber despre care se crede ca adaposteste ramasitele pamântesti ale lui Leonardo Davinci. In 1815 domeniul a fost restituit ducesei vaduve d’Orléans iar la moartea acesteia, in 1821, fiul ei, viitorul rege Ludovic-Philippe a degajat turnurile si zidurile de incinta dând ansamblului aspectul initial. Intre 1848-1852 a fost prizonier aici emirul Abd-el-Kader, eroul national al Algeriei, eliberat in cele din urma de Ludovic Napoleon Bonaparte. Din 1977 castelul este administrat de Fundatia Saint Louis care s-a ocupat de restaurari si organizeaza aici importante activitati culturale.
IRINA STOICA
Comentarii