O mare parte din picturile cele mai epice produse de marii artisti ai Renasterii sunt inspirate de episoade si personaje biblice. In pofida canoanelor impuse (si) in acest domeniu, unii artisti – intre care si genialii Leonardo da Vinci si Michelangelo – si-au „permis” sa evadeze din spatiul religios destul de inchis, zugravind in unele dintre operele lor lucruri mai mult decat indraznete, cel mai frecvent disimulate in imagini aparent inofensive, alteori prin detalii abia observate, dar socante.
Crearea lui Adam
Celebra fresca de pe bolta Capelei Sixtine din Vatican, care reprezinta „Crearea lui Adam”, a fost finalizata de Michelangelo in noiembrie 1512. La o prima vedere, ea infatiseaza in mod explicit momentul in care Dumnezeu il insufleteste pe primul om creat, Adam, prin atingerea mainii acestuia cu un deget. Totusi, la o privire mai atenta, aici se ascunde si un desen strict anatomic, de neconceput in epoca respectiva. Imaginea ascunsa (fortand putin lucrurile, putem evoca faimoasele picturi de mai tarziu ale lui Arcimboldo) reprezinta un creier uman, cu detalii incredibile.
O persoana familiarizata astazi cu amanuntele anatomice poate recunoaste fisura silviana, care separa lobul frontal al creierului de cel parietal si de cel temporal. Ea e figurata prin capa de care este acoperit unul dintre ingeri si de o cuta a tunicii lui Dumnezeu. Diferite zone ale creierului sunt reprezentate de figurile divine care-l inconjoara pe Creator si care compun ansamblul unui regat – nu celest, ci unul cerebral. Explicatia cea mai plauzibila gasita de cercetatori si istorici a fost aceea ca Michelangelo ar fi lucrat clandestin pe cadavre umane adevarate, pentru a explora detaliile reale ale corpului uman, desi aceasta era o activitate strict interzisa la vremea respectiva, fiind considerata profanatorie.
Intuneric si lumina
Este posibil, asadar, ca Michelangelo sa fi cunoscut creierul uman in cele mai mici detalii si sa fi reflectat asupra unor componente ale acestuia, precum cerebelul si glanda pituitara. Abia mai tarziu, in Renastere, oamenii de stiinta au reusit sa adune o serie de cunostinte in acest sens. Dar geniul florentin s-a priceput de minune sa le expuna, prin limbajul artistic, la indemana oricui avea capacitatea sa si inteleaga ceea ce priveste. De aceea, unii cercetatori de azi s-au intrebat daca nu cumva pictorul a vrut sa lase sa se inteleaga ca Divinitatea suprema nu ar fi altceva decat ea insasi o creatie a spiritului uman!
Oricum, daca despre „Crearea lui Adam” s-a vorbit foarte mult, nu foarte cunoscut este faptul ca in Capela Sixtina au fost pictate de acelasi geniu artistic mai multe creiere. In segmentul „Dumnezeu despartind lumina de intuneric”, Creatorul reprezentat ca om pare a avea o anomalie anatomica in jurul gatului. Numai ca detaliul seamana izbitor cu imaginea ascunsa a unui trunchi cerebral, cu cei doi ochi si cu nervul optic. Aceasta se poate observa foarte bine suprapunand pictura lui Michelangelo cu o imagine a creierului uman fotografiat de dedesubt. De asemenea, roba purtata de Dumnezeu are un rulou ciudat, care ar putea reprezenta maduva spinarii umane.
* * *
Dupa o jumatate de mileniu, inca ne intrebam ce mesaj nepermis in vremea sa a ascuns marele artist in imagini celebre in intreaga lume. Si cu ce scop. Sa fi fost, oare, un raspuns al acestuia la frictiunile permanente dintre religie si stiinta, omniprezente atunci? Poate ca o varianta de explicatie ne-a oferit, inca si mai devreme cu un secol, alt geniu al umanitatii, marele Da Vinci, dupa cum vom vedea in „Magazinul” de saptamana viitoare.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii