Marele maestru nascut in Creta si cunoscut in istoria artelor ca „El Greco” (Grecul) face parte din categoria pictorilor ale caror lucrari sunt foarte lesne de recunoscut, chiar si de catre persoane neinitiate in aceasta privinta. Si asta, pentru ca adevarata semnatura a maestrului este reprezentata de siluetele alungite ale personajelor sale, religioase si mitologice. Cercetatorii operei sale nu sunt unanimi in a sustine ca El Greco a deformat deliberat trupurile sau a suferit vreo boala care i-a afectat vederea. Dar o consecinta peste veacuri a fabuloaselor sale lucrari este eticheta de „precursor al expresionismului si cubismului” si, deloc surprinzator, inspirator al unor scriitori si poeti precum Nikos Kazantzakis (fabulosul autor al lui „Zorba grecul” si al romanului „Ultima tentatie a lui Christ”) si Rainer Maria Rilke (poet si romancier austriac).
Nascut in familia unui bogat comerciant si colector de taxe, Domenikos Theotokopoulos, zis „Grecul” (rareori, si „Cretanul”), a avut un frate mai mare impreuna cu care a locuit in Spania in ultimii sai ani de viata. Nu se cunosc detalii despre mama sa si despre copilarie si adolescenta, insa s-au gasit documente care atesta ca la 20 de ani era deja „pictor in breasla” in localitatea Candia (astazi Heraklion, Creta), iar dupa doi ani devenea deja „maestru”. Insula Creta se afla la intersectia culturilor occidentala si orientala, iar stilul abordat de pictor in tinerete a fost cel post-bizantin iconografic cu influente venetiene (pe atunci, Creta facea parte din „Serenissima Reppublica di Venezia”). Este foarte probabil ca pana sa ajunga in Spania (sau chiar mai devreme, in Italia), El Greco sa fi fost greco-ortodox, insa ulterior a devenit „catolic devotat”, conform propriilor spuse.
Pregatit in tara natala in mai multe ateliere si in stilul preponderent oriental de pictura, El Greco ajunge la 26 de ani la Venetia. A lucrat, conform unei scrisori catre un prieten miniaturist, in atelierele lui Tiziano, care ar fi afirmat ca „este un rar talent”. In 1570 pleaca la Roma, unde, cu excelentele recomandari din Venetia, ajunge protejatul cardinalului Alessandro Farnese – un mare animator al vietii intelectuale si artistice din Roma. Atunci a fost momentul in care, sub influenta stilului renascentist venetian, El Greco si-a personalizat stilul in privinta temelor religioase. Atmosfera cromatica devine mai apasatoare, siluetele se alungesc si jocul umbrelor parca face sa „vibreze totul in compozitiile sale”. El insusi le vorbeste colegilor despre intunericul necesar in scenarii si despre „lumina interioara”.
Desi in acea perioada la Roma influenta lui Michelangelo si a lui Rafael era foarte puternica, El Greco a ramas ferm pe pozitiile sale strict originale, fapt care l-a condus spre repetate disensiuni cu colegii de breasla… Pleaca la Toledo in 1577 si in Spania realizeaza majoritatea capodoperelor sale – unele la comanda regelui Philip al II-lea al Spaniei. Lucreaza intens pentru edificii religioase si profane si devine foarte apreciat de inaltul cler spaniol. Operele sale se raspandesc in toata tara si uneori siluetele sale alungite sunt criticate si puse pe seama unui „vizionar dezechilibrat”… Toledo a devenit „capitala inimii” sale si acolo a murit in 1614, la 73 de ani. Doi prieteni greci l-au asistat la redactarea testamentului.
In secolul XX, reevaluarea operei lui El Greco a condus la concluzii artistice foarte importante (influenta asupra modernismului) si la ipoteze medicale, printre care si strabismul sau astigmatismul de care ar fi suferit maestrul.
PAUL IOAN
Comentarii