Situat in campia Punjab, nu departe de granita dintre India si Pakistan, creata artificial in 1947, orasul Lahore are o istorie legata de culturi si religii diferite, ceea ce pare sa-i dea un plus de frumusete. Capitala provinciei Punjab, dezvoltandu-se in apropierea raului Ravi, este al doilea oras ca marime din tara – primul fiind Karachi – iar fortul sau, o structura imensa, incarcata de semnificatii simbolice, face parte din Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO.
Legenda spune ca orasul a fost fondat de Loh, fiul zeului Rama, devenit erou in cunoscuta epopee hindusa Ramayana. Se pare ca de aici vine numele orasului, dar primul sau conducator, considerat ca atare, este regele Lalitiditya.
In secolul al XI-lea a devenit o tinta a musulmanilor, care au instaurat un centru de educatie religioasa islamica. Evolutia orasului sub stindardul acestei religii a atins apogeul in secolul al XVI-lea, cand a fost cucerit de imparatul mogul Akbar.
In 1556 el a transformat orasul in adevarata capitala si a inceput constructia Fortului Regal pe locul unui fort mai vechi.
Constructia dreptunghiulara este un amestec de elemente arhitectonice, toate fiind contributia mogulilor, a altor imparati si a restaurarilor britanice din timpul epocii Raj.
Succesorul lui Akbar a fosr Jehangir, care a construit pavilionul rezervat apartamentelor regale si, mai ales, faimoasele gradini. Cele mai frumoase cladiri de aici au fost inaltate in timpul domniei sahului Jahan, cel care mai tarziu va ridica Taj Mahalul. Una dintre ele este Palatul Oglinzilor, ridicat in 1631, o constructie rezervata imparatesei si damelor ei de onoare. Peretii erau placati cu mici bucati de oglinda colorata, astfel incat femeile puteau privi tot ce se intampla afara, fara sa fie vazute .
„Curtea Audientelor”, realizata in acelasi an, este o cladire de marmura alba in care, in zilele noastre se afla un muzeu. In 1644, sahul Jahan a ridicat Moscheea Perlelor, care, in secolul al XX-lea a fost restaurata de britanici, dupa ce, in 1674 fusese largita de imparatul Aurangzeb, astfel incat sa permita intrarea in curte a sapte elefanti cu baldachine regale si fusese decorata cu aur si pietre pretioase. Acestor minunate realizari din vechiul oras, „orasul dintre ziduri”, li se poate adauga Minar-e-Pakistan, supranumit Turnul Eiffel al Pakistanului, construit in 1940. De asemenea, zona este impanzita de alte monumente si palate, cele mai reprezentative fiind cele ridicate de moguli, asa cum sunt Baile Imperiale de Jad. Orasul vechi era inconjurat de ziduri de caramida, inalte de 13 metri si avand 13 porti de acces.
Arhitectura mogula este raspandita pretutindeni in oras. Dovada sunt mausoleele Jahangir si Nur Jahan, dar, mai ales, gradinile Shalimar. Construite de Sah Jahan in 1600, aveau ca model Gradinile in Delhi, care astazi nu mai exista.
Erau impartite in sapte terase pentru a simboliza Paradisul lui Alah si erau impodobite cu fantani, ape curgatoare si pavilioane pentru relaxarea curtenilor. Astazi, din cauza poluarii si a unor masuri edilitare, printre care pot fi mentionate lucrarile din 1999 pentru largirea marelui drum ce leaga drumul din Pakistan spre Bangladesh prin India, au fot distruse cateva dintre gradini, ramanand numai trei.
Dupa inscrierea Orasului Vechi pe lista siturilor aflate in Patrimoniul UNESCO, aceste distrugeri au fost sistate, fiind lansat un proiect de restaurare. Pe langa aceste stravechi monumente islamice, nu trebuie omise Muzeul Lahore cu exponate budiste si islamiste, Muzeul Fakir Khana cu tablouri vechi si manuscrise originale sau Muzeul Mogul, deschis in 1960, expunand instrumente muzicale, obiecte din piele de camila, textile si matasuri din toate orasele tarii.
IRINA STOICA
Comentarii