Inconjurate de legenda, bisericile din Lalibela fac parte dintr-o categorie de monumente unice in lume, vestite pentru frumusetea si misterul ascuns intre zidurile de piatra. Orasul, aflat in Etiopia, are o mare importanta pentru credinciosii crestini din tara apartinand ortodoxiei. Situat in statul federal Amhara, la inaltime de 2.500 m, s-a numit initial Roha si era capitala inca din timpul dinastiei Zague (1137-1270). Noul nume al orasului i-a fost dat de regele Gebra Maskai Lalibela, fiind canonizat de Biserica Ortodoxa Etiopiana.
Legenda spune ca la nasterea sa, acesta a fost inconjurat de albine, de unde numele sau, „Lalibela” insemnand „albinele il recunosc drept suveran”. Roiul de albine era considerat astfel un semn al faptului ca nou-nascutul va deveni suveran al Etiopiei. Acest lucru a displacut atat fratelui mai mare, Kedus Harbe, desemnat drept mostenitor, cat si surorii sale vitrege.
Cei doi au incercat fara succes sa-l otraveasca, iar Lalibela a fugit la Ierusalim. Dupa zece ani s-a intors in tara unde regele Kedus i s-a inchinat ca unui sfant, i-a oferit tronul si s-a dus la manastire sa se calugareasca, fiind iertat pentru pacatele tineretii si canonizat la randul lui. Se pare insa ca adevarul istoric contrazice legenda. Lalibela ar fi venit in fruntea unei armate din care faceau parte si numerosi cavaleri templieri.
La sase ani dupa ce el a preluat puterea, in 1187, musulmanii cuceresc Ierusalimul si cruciatii sunt alungati. Lalibela are un vis in care i se arata ca trebuie sa ridice un al doilea Ierusalim sapat in stanca vulcanica din capitala Roha. Credincios visului, regele incepe constructia bisericilor cerute, lucrare care dureaza in jur de 20 de ani si la care iau parte, conform legendei, si ingeri. Se pare ca acesti ingeri erau de fapt cavaleri Templieri, stiindu-se ca ordinul lor a inventat stilul gotic in Europa si, aproape toti erau si constructori priceputi. Se pare ca si Chivotul Legii se afla in Etiopia adus de aceiasi cavaleri.
Constructiile in piatra rosiatica fac din Lalibela un oras de basm. Bisericile se afla sub protectie UNESCO din 1978. Ele compun un ansamblu de 11 monumente dintre care patru sunt separate de roca iar celelalte sapte au un perete sau chiar acoperisul unit cu aceasta. Sunt grupate in doua diviziuni separate de canalul care reprezinta raul Iordan. Intre ele se comunica prin tuneluri si trecatori si in punctul de plecare a pelerinajului a fost ridicata o cruce monolitica.
Grupul estic reprezinta Ierusalimul pamantenesc iar cel vestic Ierusalimul ceresc. Cele doua grupuri sunt protejate de soare si de ploi prin niste paravane imense construite cu ajutorul Uniunii Europene si se lucreaza inca la un nou sistem de protejare, bisericile fiind in continuare in primejdia de a fi distruse de intemperii. Constructiile sunt labirintice, au mai multe intrari si sunt mult mai intunecate in raport cu cele europene.
Cea mai mare dintre acestea este Biserica Salvatorului, semanand mai degraba cu un templu roman. Biserica Sfanta Maria are cele mai frumoase fresce iar in Biserica Golgota, considerata cea mai sacra, se afla mormantul lui Lalibela, dar femeile nu au acces aici.
Cea mai frumoasa dintre toate este Biserica Sfantul Gheorghe, in forma de cruce, ultima construita de Lalibela dupa ce regele il visase pe sfantul care ii reprosa ca nu i-a inchinat niciun asezamant.
Credinciosii vin imbracati in alb, se descalta la intrarea in biserica, iar megafoanele transmit intreaga slujba si numeroase alte obiceiuri sunt preluate din religiile precedente dar Lalibela, oras arhipopulat in preajma Craciunului, este considerat orasul sfant al Africii.
IRINA STOICA
Comentarii