Genialul pictor flamand Peter Paul Rubens (1577-1640) a avut strânse legaturi cu dificila si capricioasa Maria de Medici. Dupa cum se stie, Rubens – numit si pictor de Curte al Frantei – a realizat la comanda acestei suverane mult încercate de soarta un ciclu grandios, care-i poarta numele, începând cu anul 1621.
Pentru a întelege cu câta inteligenta si maiestrie s-a descurcat Rubens sub „acoperisul” pretentioasei si agitatei femei, trebuie sa amintim circumstantele epocii. Astfel, pictorului – deja consacrat în toata Europa, avea 44 de ani pe atunci – i s-a cerut (comanda cu contract ferm) sa ilustreze viata Mariei de Medici si a sotului acesteia, regele Henri al IV-lea al Frantei. Dar maestrul a trebuit sa „navigheze” printr-o suita de alegorii exceptionale, creând compozitii sublime în care a îmbinat cu diplomatie (una dintre marile calitati ale lui Rubens, demonstrate la Curtile Frantei si Spaniei) realitatea cu mitologicul tocmai pentru a evita parerea nu prea buna pe care o avea despre suverana.
Însasi biografia Mariei de Medici nu îi oferea artistului prea multe elemente de glorie regala: casatorita în 1600 cu Henri al IV-lea (cu 22 de ani mai în vârsta), Maria a avut un mariaj dezastruos din cauza conflictelor deschise cu metresele oficiale si pline de ifose ale regelui. Când acesta a fost asasinat (1610), Maria de Medici a alungat amantele cu staif si pe unii demnitari importanti, dar nu a fost niciodata regina titulara. Si asta pentru ca dupa ce a fost regina-consort, a devenit vaduva regenta pâna la majoratul fiului sau, Ludovic al XIII-lea. Dar ea nu dorea sa-i mai acorde suprematia, asa ca a fost alungata de propriul copil. Atunci când i-a facut lui Rubens grandioasa comanda, în 1621, ea revenea la Paris (Palatul Luxembourg) numai dupa diligentele facute de Richelieu pe lânga regele Ludovic al XIII-lea. Asadar, situatia înaltei doamne era cel putin delicata, dar maestrul trebuia s-o ilustreze într-o postura majestuoasa, de mare „conducatoare” a Frantei, de femeie devotata intereselor monarhice. Si pe deasupra, devenise si supraponderala.
Una dintre cele mai interesante compozitii ale lui Rubens, în contextul suspomenit, este „Prezentarea portretului ei”. Superinteligentul pictor a inventat un moment de magie, în care portretul Mariei de Medici îi este prezentat lui Henri al IV-lea. Ca si Tamino din „Flautul fermecat”, regele se îndragosteste de o pictura. Si în realitate cei doi schimbasera portrete, caci Maria fusese crescuta „ornamental” pentru a deveni suverana. Numai ca maestrul creeaza o asistenta de vis pentru cei doi amorezi: Henri al IV-lea este însotit de Amor, Cupidon si Himena (zeita mariajului), iar pe un tron de nori stau Jupiter si Junona, care parca le da binecuvântarea, asa cum face si eroina ce întruchipeaza Franta (cu coif si un sân dezgolit). Tot acest anturaj alegoric a impresionat-o pe fosta sotie de rege, dar noi ne permitem sa opinam ca în maretia compozitiei se întrevede si o usoara ironie a artistului, care trebuia (prin contract) sa glorifice o fosta „stea” în plina decadere, care va muri în exil.
PAUL IOAN
Comentarii