Inaltata in comuna Ion Corvin, judetul Constanta, Manastirea Pestera Sfantului Andrei, cu obste de calugari, este marturia toponimica a apostolului Sfantului in tinuturile Dobrogei.
Asa cum ne arata scrierile hagigrafice Sfantul Apostol Andrei, „cel intai chemat”, dupa sinodul din jurul anului 50 la care a participat, a plecat in cea de a doua calatorie misionara, purtand un toiag cu crucea la capat cu care facea minuni. A infiintat cateva comunitati crestine la Histria, Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia).
Se spune ca a salasluit o vreme intr-o pestera pe Valea Casimcei, apoi la Basarabi unde au fost descoperite celebrele bisericute si in cel mai cunoscut loc din vremea trecerii sale prin zona aflat langa actuala localitate Ion Corvin care i-a servit ca loc de rugaciune pentru el si ucenicii sai. De aproape 2000 de ani locul este cunoscut sub numele de „Pestera Sfantului Andrei”.
Manastirea, asa cum o vedem noi astazi este strans legata atat de Sfanta Pestera cat si de fantana Sfantului Andrei, cele noua izvoare aflate la 150 de metri departare si paraul format de ele. In aceste ape Sfantul Apostol ii boteza pe cei pe care ii convingea de adevarul Evangheliei.
Dupa cucerirea Daciei de catre romani Sfantul care reusise sa converteasca chiar inalte personalitati este prins, batut salbatic si, in cele din urma rastignit pe o cruce in forma de X.
Patriciana Maximilia, proaspat convertita auzind cele intamplate, a venit la locul supliciului, a luat trupul Sfantului si l-a depus intr-o biserica ferita de persecutii. Moastele sale continuau sa faca minuni. In secolul al V-lea, imparatul Constantin, fiul lui Constantin cel Mare, a luat moastele si le-a depus in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol. De aici au fost duse la Roma in anul 1462 si redate Greciei abia in 1964 cand au fost asezate in Catedrala Mitropolitana din Patras.
Crucea pe care a fost martirizat a fost adusa in Grecia, in 1980. O parte din sfintele moaste a fost trimisa de imparatul Constantin la mitropolia din Tomis si, de aici, au fost trimise particele la manastirile Hurez, Neamt si Secu.
Pestera a fost data uitarii si descoperita in primavara anului 1943 de preotul Constantin Lemnaru de la Adamclisi impreuna cu Jean Dinu, jurist si teolog. In acelasi an incepe restaurarea pesterii.
A fost sfintita la 30 iulie 1944 de un sobor de preoti condusi de episcopul Chesarie Paunescu. Izbucnirea razboiului si anii grei care au urmat, au transformat pestera intr-o simpla grota, fiind chiar profanata prin folosirea ei drept staul pentru oi.
Inca din anii 1986-1989, prin grija Inalt Preasfintitului Arhiepiscop Lucian al Tomisului se iau masuri pentru curatarea pesterii, ridicarea turlei cu 1 metru deasupra pamantului si acoperirea ei pentru a o feri de apa si zapada.
In 1990 doi vietuitori de la Manastirea Sihastria, Ieromonah Victor Ghindaoanu si monahul Nicodim Dinca, sosesc aici cu scopul de a reface viata monahala. Pestera a capatat aspectul unui paraclis, fiind impodobita cu icoane, obiecte de cult, carti bisericesti, lumanari si tamaie. De remarcat ca la intrare se afla, sapat in piatra, patul ingust in care se odihnea sfantul si pe care acum se asaza cei suferinzi.
In 1991 este sapata fantana, se ridica un corp de chilii si trapeza. Se construieste turla pesterii la 5 metri si este tencuita. In 1993 se reconstituie si fatada dupa modelul celei din 1943. In acelasi an, la 17 octombrie, se pune piatra de temelie a bisericii mici cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, sfintita la 1 octombrie 1995.
Lucrarile la biserica mare, inchinata Sfantului Andrei, incep in 1998 si sunt terminate in anul 2002, fiind impodobita in exterior cu splendide mozaicuri.
IRINA STOICA
Comentarii