Manastirea Prislop

          În judetul Hunedoara, lânga orasul Hateg, în patria zimbrilor si a legendelor, se afla una dintre cele mai vechi si mai renumite asezari monahale din Transilvania. Calugarii se adunau aici înca de la sfârsitul secolului al XIII-lea si începutul secolului al XIV-lea, venind fie de la manastirea Râmet, din Muntii Apuseni, fie de la manastirea Hodos Bodrog.

          În judetul Hunedoara, lânga orasul Hateg, în patria zimbrilor si a legendelor, se afla una dintre cele mai vechi si mai renumite asezari monahale din Transilvania. Calugarii se adunau aici înca de la sfârsitul secolului al XIII-lea si începutul secolului al XIV-lea, venind fie de la manastirea Râmet, din Muntii Apuseni, fie de la manastirea Hodos Bodrog.
           Ei traiau în colibe de lemn, închinându-se într-o bisericuta tot de lemn. Locasul fusese ridicat de ei însisi pe valea Prislopului si avea hramul Sfântul Ioan Teologul.
           Dupa întemeierea manastirii Tismana, în cea de a doua jumatate a secolului al XIV-lea, Sihastria din Prislop începe a fi supravegheata si îndrumata de Sfântul Nicodim, care prin 1400 se stabileste pentru câtiva ani aici.
           El reface biserica si chiliile, ajutat fiind de Mircea cel Batrân, iar locasul cunoaste o înalta viata spirituala, devenind metoc al manastirii Tismana.
           Pe la mijlocul secolului al XVI-lea însa, manastirea ajunge într-o stare jalnica, aproape în ruina. În 1564 este reconstruita din temelie de Zamfira, fiica lui Moise Voda, considerata ctitorita bisericii. Un timp, aceasta manastire este cunoscuta si sub numele „Silvasul”, dupa numele satului din imediata apropiere. Doi egumeni de aici, care au o contributie importanta în organizarea vietii monahale, Ioan si Teofil, ajung – primul, episcop de Alba Iulia în 1585 si al doilea, episcop de Vad în 1615. În apropierea sfântului locas se afla pestera Cuviosului Ioan Sihastrul, ale carui moaste au fost aduse la manastire, dar au fost înstrainate dupa 1700. Rezistând cu tarie unitarismului, în prima jumatate a secolului al XVIII-lea, manastirea este distrusa din ordinul împaratesei de la Viena, iar calugarii se împrastie prin munti si prin nordul Olteniei.
           În prezent, Prislopul este manastire de calugarite iar biserica, destul de recent restaurata este asemanatoare celor din Tara Româneasca. Are o singura turla si un plan triconic, fiind alcatuita din pronaos, naos si altar. Constructia din piatra pastreaza fragmente din pictura realizata în 1759, biserica fiind astfel nu numai un loc de pioasa reculegere, ci si o farâma din trecutul nostru, ca mai toate asezamintele de acest fel din tara.