Considerata una dintre cele mai frumoase manastiri din Moldova, Manastirea Probota cu obste de maici din satul al carui nume il poarta din judetul Suceava, are hramul „Sfantul Ierarh Nicolae”.
Locul pe care se afla manastirea si intreaga zona a adapostit de timpuriu una dintre cele mai vechi sihastrii. Aici se adaposteau pentru rugaciune calugari care isi castigau existenta din impletirea cosurilor de rachita de pe malul Siretului.
Atras de cucernicia celor de aici, Petru Musat (1375-1391) ridica o biserica din brau de stejar, fiind atestata in anul 1391. Distrusa de intemperii, nu se mai cunoaste exact locul in care a fost construita, dar peste cateva decenii Alexandru cel Bun (1400-1432) inalta in apropiere o alta biserica de piatra. Aceasta se afla langa paraul Probota si avea acelasi hram. Asezamantul se bucura de atentia si chiar administratia Sfantului Voievod Stefan cel Mare care in 1465 o ingroapa aici pe mama sa, Doamna Oltea, calugarita cu numele Maria. Din nefericire, aici, aceasta biserica nu rezista multa vreme, fiind daramata in urma unei alunecari de teren dar lasand urme care se mai vad si astazi. Actuala biserica a manastirii a fost ridicata de Petru Rares (1527-1538 si 1541-1546).
In Letopisetul sau, cronicarul Grigore Ureche mentioneaza ca lucrarile au inceput in 1528 si biserica a fost ridicata pana la jumatate in prima domnie a voievodului, fiind terminata in cea de a doua domnie. Cu toate acestea pisania sfantului locas mentioneaza finalizarea constructiei in 1530 iar documentele vremii spun ca a fost pictata in 1532, infirmandu-se astfel cuvintele cronicarului. Dupa moartea lui Petru Rares, Doamna Elena si trei copii ai lor: Ilias Voievod, Stefan si Constantin construiesc zidul gros de incinta, trei turnuri de aparare pe latura estica si locuinte domnesti.
Mitropolitul Dosoftei restaureaza locasul in urma unui incendiu si, de-a lungul vremii au loc importante reparatii.
In biserica au fost inmormantati Petru Rares, Doamna Elena si alti membri ai familiei domnitoare, dar intra intr-un con de umbra si in 1964 este desfiintata devenind biserica de mir. Este reinfiintata ca manastire de calugari in 1991 si transformata in manastire de maici in 1994. Biserica are pereti foarte grosi, este construita in plan treflat, are lungimea de 32,2 metri, latimea de 9 metri si inaltimea de 27,7 metri. Este impartita in: Altar, naos, camera mormintelor (gropnita), pronaos si pridvor.
Acoperisul este din sindrila si deasupra naosului se afla o turla octogonala deschisa, cu patru ferestre dreptunghiulare, asezata pe doua randuri de baze stelate. In pridvorul luminat de opt ferestre se intra printr-o usa sapata in peretele sudic iar deasupra se afla o bolta cilindrica. O usa in stil gotic face intrarea in pronaosul dreptunghiular luminat de patru ferestre, cate doua pe fiecare parte. Incaperea mormintelor prezinta si ea doua ferestre, alte doua luminand absidele naosului.
Biserica este asezata pe un soclu de piatra si impodobita in exterior cu firide a caror pictura a fost stearsa de vreme.
IRINA STOICA
Comentarii